Tradiţia Nikon – episodul VI

Primul aparat Nikon F nu avea posibilitatea de a măsura expunerea şi nici nu putea să coreleze viteza de declanşare cu diafragma obiectivului şi cu sensibilitatea filmului (ASA). De aceea, pentru o aproximare cât mai corectă a acestei corelări fotograful trebuia să folosească un exponometru extern. La scurt timp însă, în 1962, Nikon a lansat pe piaţă un nou vizor care permitea măsurarea intensităţii luminii şi corelarea celor trei valori cheie: timpul de expunere, diafragma şi sensibilitatea.

Vizorul Photomic (a cărui denumire a fost preluată şi de aparatul Nikon F pe care era montat) era dotat în partea frontală cu o celulă mică din sulfat de cadmiu (CdS) cu ajutorul căreia era măsurată intensitatea luminii. Folosind un impuls electric transmis de cele două baterii cu mercur aflate sub butonul rotativ care regla timpul de expunere şi sensibilitatea filmului, aparatul reuşea să indice cu un grad mare de precizie corectitudinea expunerii. În acest scop se folosea un indicator cu ac care nu era vizibil în vizor, ci doar într-o fereastră de mici dimensiuni situată pe partea superioară a aparatului.

Inginerii Nikon au găsit o soluţie ingenioasă prin care corelau timpul de expunere şi sensibilitatea filmului cu diafragma: au cuplat vizorul Photomic cu obiectivul prin intermediul unei mici excrescenţe de metal pe care au adăugat-o inelului de diafragmă. Cu siguranţă, toţi pasionaţii fotografiei au văzut cândva obiective Nikon mai vechi care se asemănau cu cel din imagine. „Urechile” care pot fi observate în fotografie cuplau inelul de diafragmă cu un pin aflat sub partea frontală a vizorului Photomic. În acest mod, diafragma putea fi controlată direct de pe aparatul foto. Modul în care vizorul şi obiectivul se cuplează poate fi observat în imaginea de mai jos.

Primul model de vizor Photomic lansat pe piaţă de Nikon a fost foarte apreciat de fotografii care îşi doreau un mod mai facil de calculare a expunerii, motiv pentru care Nikon Photomic a fost foarte des utilizat în perioada Jocurilor Olimpice de la Tokyo, din 1964. Vă prezentăm două spoturi publicitare din această perioadă:

Producţia vizorului Photomic a fost oprită în 1965, următorul model din gamă fiind Photomic T. Nikon a reuşit să perfecţioneze acest tip de vizoare, tot mai performante, astfel încât ele permiteau măsurarea expunerii TTL (prin obiectiv) cu vizibilitate direct în vizor. Modelul de vizor Photomic FTn, produs începând cu anul 1968, a stat la baza primului aparat realizat de Nikon pentru NASA în 1971.

Puteţi afla mai multe informaţii despre Nikon de pe site-ul comunităţii nikoniştilor, www.nikonisti.ro