Prima pagină Travelling

China Cerului si a Pamantului

Florin Iorganda 03.04.2008 | ● Vizualizări: 335
China Cerului si a Pamantului     China, Marele Zid Chinezesc, Qin Shi Huang, Beijing, Palatul de Vara, Armata de Teracota de la Xian + zoom
Galerie foto (6)

Cele 24 de turnuri de observatie din dreptul localitatii Jinshanling, reconstruite in Epoca Ming, apar din ceata diminetii la 120 de kilometri nord de capitala Beijing. Chiar daca mitul potrivit caruia Marele Zid Chinezesc ar fi vizibil de pe Luna a fost infirmat, Zidul ramane una dintre cele mai indraznete si impunatoare constructii realizate vreodata de om.

Marele Zid

Inca inainte de anul 200 i.Hr., diverse triburi din nordul Chinei actuale au ridicat fortificatii in scop defensiv. Primul unificator al acestor triburi, imparatul Qin Shi Huang (personaj al celebrului film istoric Hero), a unit intre ele si fortificatiile, dupa care le-a amplificat si consolidat, de aici rezultand prima varianta a Marelui Zid Chinezesc. Daca scopul militar nu a fost niciodata atins in intregime, in schimb Zidul a servit secole de-a randul armatei imperiale pentru transportul rapid al echipamentelor (este destul de lat ca sa permita trecerea unei carute sau a doi oameni calare umar la umar) de-a lungul celor 6.000 de kilometri ai sai.

Reconstruirea din Epoca Ming a dus la intarirea fortificatiilor cu piatra si la adaugarea de turnuri de veghe, acestea din urma fiind in asa fel amplasate, incat contactul vizual cu turnurile vecine le-a transformat
in mijloace de transmitere rapida a informatiilor spre capitala, prin semnale luminoase. Astazi, mare parte din Zid a devenit ruina, doar unele portiuni din proximitatea Beijing-ului fiind reconstituite si usor accesibile. Apropiindu-ma de sfarsitul calatoriei, stiam deja ca vizitarea obiectivului cu pricina inseamna mii de turisti care vestejesc, inca de la primele ore ale diminetii, placerea unei plimbari solitare. Am avut totusi norocul de a intalni un grup de francezi dispusi la o zi de calatorie veritabila in istoria antica a Chinei. Am petrecut o noapte intr-unul dintre turnurile de veghe ale Zidului, in portiunea ce leaga Jinshanling de Simatai, partial reconstruita, dar nu foarte frecventata.

Cei zece kilometri parcursi pe coamele muntilor pustii, cu ceata diminetii ridicandu-se treptat si dezvaluind maretia peisajului din jur, au meritat tot efortul, asa incat cliseul ca am calcat pe treptele istoriei nu mi s-a parut deloc deplasat, nici atunci, nici mai tarziu.

Beijing, Beijing...

Revenit din excursia de pe munte, am realizat si mai bine cat de poluat este Beijing-ul. Un oras imens, care gazduieste un furnicar de 20 de milioane de locuitori si un vacarm de nedescris, accentuat de lucrarile prilejuite de Jocurile Olimpice din 2008. Cu toate acestea, traficul este acceptabil, de ajutor fiind cele cinci cercuri rutiere concentrice (doua dintre ele, autostrazi suspendate) si cele patru linii de metrou si de tramvai suspendat.

Am preferat explorarea zonelor de interes istoric celor cu arhitectura moderna, dar in legatura cu pregatirile pentru Olimpiada trebuie sa mentionez un amanunt semnificativ. Mare parte din centrul vechi, aflat la sud de piata Tien An Men, a fost daramata, lasand loc construirii unei zone de distractii cu tematica istorica autohtona. Am trecut zilnic pe langa imensul santier, asa ca am putut percepe viteza si amploarea lucrarilor pe viu: in numai patru zile, o fasie lata de 30 de metri si lunga de 40 a fost evacuata, ruinelor luandu-le locul gazonul si bordurile, iar in a patra zi, se vopseau deja garduletele si bancile noului parc.
Palatul de Vara a fost construit ca o alternativa de recreere pentru familia imperiala in decursul verilor toride. La cererea imparatului, zeci de mii de muncitori au sapat un intreg lac artificial, pe marginile caruia au fost ridicate superbe bijuterii arhitectonice. Parcurgerea intregului domeniu dureaza ore, iar aleile sunt practic asaltate pana la apusul Soarelui de turisti si de localnici dornici de relaxare.

Palatul Interzis, sediul familiei imperiale vreme de 500 de ani, a fost ansamblul arhitectonic care m-a impresionat cel mai mult in peregrinarile mele orientale. Practic, este vorba de numeroase curti alaturate,
fiecare adapostind cate o piesa din marele puzzle. Pe axa sud-nord, se insiruiesc salile pentru primirea solilor si cele de consiliu ori pentru serbari, in timp ce pe laturi sunt amplasate locuinte, biblioteci, teatre si gradini. Toate incaperile au nume derivate din destinatia pentru care au fost construite: Sala Supremei Armonii, Palatul Puritatii Ceresti, Sala Unirii Ceresti.
Din pacate, in 2007, Sala Supremei Armonii, constructia centrala care apare in multe dintre filmele istorice chineze, era in faza de reabilitare – pentru a face fata cum se cuvine invaziei de turisti declansate de Jocurile Olimpice de Vara.
Iesind prin poarta sudica a palatului, botezata Poarta Pacii Ceresti, vizitatorului i se mai da o lectie despre marele popor chinez: in fata ochilor i se deschide Piata Tien An Men, celebra pentru mausoleul conducatorului Mao, pentru protestele inabusite in sange ale studentilor in 1989 si pentru paradele militare grandioase, la care luau parte peste un milion de oameni. De la un capat la altul, imensul dreptunghi pavat este flancat de uriase cladiri in stil sovietic, care gazduiesc institutii ale statului si armatei, iar distanta dintre laturile opuse se poate parcurge doar cu metroul.

Spre deosebire de Shanghai-ul prosper si modern, Beijing-ul – centru politic si administrativ – pare ramas in urma cu 50 de ani: metroul este vechi si lent, iar biletele sunt verificate de taxatoare in chip manual, practica aflata la ani-lumina de futuristele sisteme si statii de metrou ale oraselor din sud. Insa planurile autoritatilor sunt ambitioase: pe langa modernizarea celor patru magistrale existente, cinci noi linii de metrou vor fi deschise inaintea Jocurilor Olimpice, pentru a decongestiona traficul de suprafata (autoritatile au in plan sa limiteze drastic circulatia pe sosele vreme de cateva saptamani, pentru a reduce nivelul de smog care, vara, face imposibil de distins capatul opus al Pietei Tien An Men).

In partea de sud a centrului istoric, se afla parcul si Templul Cerului – Tientan –, oaze de pace in inima vacarmului. Templul principal – Sala Rugaciunilor pentru Recolte Imbelsugate – este cunoscut in lumea larga inca din anii ‘80, cand numeroase produse chinezesti il aveau pe ambalaj: un con rosu cu trei randuri de acoperisuri (conul simbolizeaza Cerul), catarat pe o terasa patrata din marmura (simbol al Pamantului). Alte doua piese desavarsesc ansamblul in care Fiul Cerului se ruga pentru recolte si pentru iertarea pacatelor supusilor lui: Altarul Rotund, un disc de marmura in care toate elementele constitutive reprezinta multipli de 9 (cifra perfectiunii divine), si Bolta Cereasca, un mic templu in care se celebra Solstitiul de Iarna. Acest ultim edificiu este inconjurat de o constructie circulara – Zidul Ecoului –, care se spunea ca poate transmite zeilor rugaciunile muritorilor.



Xian, in doua ipostaze
Alaturi de Marele Zid, Armata de Teracota de la Xian reprezinta cel mai impunator vestigiu istoric antic al Chinei. Actualul oras Xian se ridica pe locul stravechii capitale Chang An, capatul Drumului Matasii, unde caravanele prafuite de nisipul Desertului Gobi isi descarcau marfurile aduse din Occident. Incepand cu secolul al unsprezecelea inainte de Hristos, Xian-ul a fost capitala a 11 dinastii imperiale, iar descoperirea Armatei de Teracota l-a asezat definitiv pe harta celor mai ispititoare obiective turistice ale lumii.

Povestea figurinelor in marime naturala este pe cat de simpla, pe atat de cutremuratoare: acelasi imparat Qin Shi Huang care a unit pentru prima oara triburile din nordul Chinei si a desavarsit cea dintai versiune a Marelui Zid a decis sa-si ridice locul de veci inca din timpul vietii. Constructia avea sa se dovedeasca unul dintre cele mai extravagante si costisitoare edificii pe care istoria le-a cunoscut vreodata, comparabila cu piramidele egiptene sau mayase: la ordinul imparatului, a fost confectionata o impresionanta armata de peste 10.000 de figurine din teracota, pe care suveranul urma sa o comande in Lumea de Apoi. Pedestrasi, arcasi, care de lupta (acestea din urma, fiind construite din lemn, au fost distruse de timp si de foc), toate vopsite in culori vii. Figurinele descoperite intamplator de un grup de tarani care sapau un put sunt acum cenusii, din cauza focului pus de invadatorii care s-au succedat dupa moartea marelui imparat. Organizarea muzeului este excelenta, un centru multimedia te introduce in istorie, iar cele trei incaperi construite deasupra sitului excavat ofera trasee de vizitare ce trec prin apropierea figurinelor, dar si restaurante si sali de expozitie. E ceva ce trebuie vazut, ceva greu de descris in cuvinte si coplesitor in acelasi timp, facandu-te sa uiti o clipa de vacarmul Chinei contemporane.

O alta atractie arhitecturala, dar si spirituala, o reprezinta cartierul musulman din Xian, cu a sa faimoasa moschee. Am mers plin de curiozitate sa vad cum arata o moschee in stil chinezesc, insa am fost dezamagit: personal, nu am putut face nici o deosebire intre arhitectura ei si aceea a unui templu chinez clasic, cu porti de trecere si curti. Un foisor etajat sub forma de pagoda serveste drept minaret si doar inscriptiile in araba amintesc de cultul nascut la Mecca in urma cu 13 secole. Daca moscheea in sine nu mi-a spus mare lucru, cartierul mi s-a parut pe cat de pestrit, pe atat de exotic si colorat: de-a lungul stradutelor, fete mongoloide ascunse de naframe sau tichii vand esarfe si saluri de matase, matanii si caciulite de rugaciune, dar si delicioase mancaruri la prepararea carora isi dau intalnire doua bucatarii excelente: cea chineza si cea araba.
Calatoria mea prin China se apropie de sfarsit, dar nu se va incheia inainte de a va lua cu mine, in numarul viitor, prin munti de vis si sate incremenite in istorie.

Facts

Palatul de Vara

Templul Miresmei lui Buddha este construit pe coasta sudica a Dealului Longevitatii si reprezinta un exemplu clasic de arhitectura religioasa chineza. De forma unui turn vopsit predominant in rosu si ridicat pe o temelie stancoasa cu latura de 20 de metri, Templul este practic edificiul central al Palatului de Vara, fiind adesea confundat cu acesta. Adaposteste o statuie a lui Buddha cu 1.000 de Brate sculptata in bronz, poleita cu aur si grea de 5 tone, amplasata intr-o sala plina
de fast: peretii sunt vopsiti in rosu si auriu, iar tapiseriile bogate prezinta scene alegorice din viata Iluminatului. Edificiul este inconjurat de numeroase alte temple, imprastiate pe deal, care celebreaza gloria cereasca, dar si natura divina a imparatilor care le-au ctitorit.

Basorelieful cu 9 dragoni
Realizata in 1771, in timpul dinastiei Qing, aceasta alegorie prezinta noua dragoni care se joaca cu pietre de jad. In cosmogonia chineza, dragonul este simbolul masculin al cerului, iar cifra 9 reprezinta perfectiunea, fiind cel mai mare dintre numerele cu o singura cifra. Basorelieful de 27 de metri lungime e compus din 270 de placi pictate in galben, alb, verde si purpuriu si a fost construit in timpul domniei imparatului Qianlong, pentru a-l glorifica pe acesta ca Fiu al Cerului. Situat in parcul Beihai, basorelieful este inclus acum in circuitul de vizitare a Palatului Interzis. De-a lungul timpului au fost realizate alte doua astfel de basoreliefuri, unul in timpul dinastiei Ming (1368-1644) la Datong, in provincia centrala Shangxi, iar altul in 1995, in orasul Wuxi, la nord de Shanghai.

foto: Florin Iorganda