Psihologii explică de ce oamenii simt nevoia să se filmeze și să-și facă poze în continuu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mulți oameni fac astăzi aproape automat același lucru înainte să înceapă să mănânce într-un restaurant: fotografiază mâncarea, uneori din mai multe unghiuri.

În alte situații, oameni dansează singuri în fața telefonului, repetă aceeași replică pentru un clip de câteva secunde sau folosesc filtre care le schimbă complet chipul. Toate aceste comportamente au legătură cu nevoia oamenilor de a transforma experiențele personale în semnale sociale.

Aceste obiceiuri au apărut treptat, odată cu rețelele sociale și telefoanele inteligente. Dacă în trecut fotografiile erau făcute mai rar și rămâneau, de regulă, în cercul apropiat al familiei sau al prietenilor, astăzi aproape orice moment poate fi fotografiat și publicat instantaneu. Telefonul a depășit de mult statutul de simplu mijloc de comunicare și a devenit o extensie a identității și a imaginii pe care oamenii o proiectează online.

Selfie-ul funcționează adesea ca o formă de control asupra propriei imagini. O fotografie poate fi refăcută de zeci de ori până când persoana simte că arată exact așa cum vrea să fie percepută, iar filtrele duc procesul și mai departe, pentru că netezesc pielea, modifică lumina, schimbă trăsăturile feței și creează o versiune mai apropiată de felul în care persoana și-ar dori să fie percepută.. În timp, mulți oameni ajung să se obișnuiască mai mult cu versiunea filtrată a propriei fețe decât cu felul în care arată în realitate.

Comportamentul apare astăzi la aproape toate vârstele, nu doar la adolescenți. Diferența este că generațiile mai tinere au crescut direct într-un mediu în care imaginea personală este expusă permanent și evaluată prin reacții, aprecieri și comentarii. Fiecare notificare sau apreciere activează în creier mecanisme asociate cu recompensa și satisfacția, motiv pentru care mulți oameni simt impulsul de a verifica telefonul tot mai des sau de a reveni constant pe platformele sociale.

Fenomenul nu are legătură doar cu vanitatea. Oamenii au încercat dintotdeauna să arate cine sunt, ce statut au, din ce grup fac parte sau ce fel de viață duc. În trecut, acest lucru se vedea prin haine, fotografii de familie, mașini, vacanțe, cercuri sociale, locurile frecventate sau chiar prin felul în care cineva își amenaja casa. Astăzi, o mare parte din această nevoie de exprimare și validare s-a mutat pe rețelele sociale, unde oamenii aleg constant ce parte din viața lor să arate celorlalți.

De aceea, oamenii fotografiază nu doar vacanțe sau evenimente importante, ci și cafeaua de dimineață, sala de sport, biroul, concertele sau mesele obișnuite. Fotografia cu mâncare, ironizată adesea pe internet, are de multe ori legătură cu ideea de experiență și apartenență. Imaginea nu transmite doar ce mănâncă cineva, ci și unde se află, ce stil de viață are și cum vrea să fie perceput.

La fel se întâmplă și în videoclipurile scurte de pe TikTok, Instagram sau YouTube Shorts, unde dansul, sincronizarea cu muzica, glumele repetate sau reacțiile exagerate devin forme de participare la aceeași cultură online. Unii nu filmează doar pentru a fi priviți, ci și pentru senzația că fac parte dintr-un grup, dintr-un trend sau dintr-o conversație colectivă.

Platformele sociale favorizează conținutul care atrage rapid reacții și comentarii. Din acest motiv, imaginile personale, emoțiile puternice, poveștile intime sau videoclipurile spectaculoase ajung adesea să circule mai repede decât alte tipuri de conținut. În timp, apare aproape automat întrebarea: „Ar merita postat?”

Fenomenul are însă și efecte mai puțin vizibile. Atunci când oamenii sunt expuși zilnic la imagini foarte editate și la versiuni atent selectate ale vieților altora, apare mai ușor comparația permanentă cu ceilalți. Mulți ajung să simtă presiunea de a arăta mai bine, de a avea o viață mai interesantă sau de a părea mereu fericiți și siguri pe ei. Unele studii au asociat utilizarea frecventă a filtrelor de frumusețe cu nemulțumirea față de propriul aspect fizic și cu creșterea anxietății legate de imaginea personală.

În același timp, rețelele sociale nu înseamnă doar presiune sau validare superficială. Ele au devenit și spații de creativitate, exprimare personală și apartenență. Un adolescent timid poate găsi comunități în care se simte înțeles, iar un artist necunoscut poate ajunge la milioane de oameni fără sprijinul unei companii mari sau al televiziunilor tradiționale.

Telefonul și rețelele sociale au ajuns să însoțească aproape fiecare moment obișnuit al vieții cotidiene, de la vacanțe și ieșiri în oraș până la mesele sau momentele banale de acasă. Și tot mai mulți psihologi vorbesc despre efectele pe care această expunere constantă le poate avea asupra imaginii de sine, mai ales atunci când oamenii ajung să își compare viața cu versiunile atent filtrate și selectate ale altora.

Știați că?

Termenul „selfie” a fost desemnat cuvântul anului de Oxford Dictionary în 2013.

Unele studii au asociat utilizarea frecventă a filtrelor de frumusețe cu scăderea satisfacției legate de propria imagine corporală.

Psihologii folosesc tot mai des termenul „comparație socială digitală” pentru a descrie tendința oamenilor de a-și evalua viața prin raportare la imaginile văzute online.

Notă editorială: Informațiile din acest articol se bazează pe cercetări despre psihologia rețelelor sociale, impactul platformelor digitale asupra imaginii de sine și modul în care internetul a schimbat comportamentele sociale și formele de validare online.

Surse:

https://www.apa.org/news/press/releases/2023/02/social-media-body-image

https://www.apa.org/monitor/2023/09/protecting-teens-on-social-media

https://www.pewresearch.org/internet/2024/01/31/americans-social-media-use/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10032524/

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce muzica agresivă îi calmează pe unii oameni. Ce spun psihologii despre metal, furie și anxietate

Ce spune psihologia despre tine dacă uiți mereu numele persoanelor abia cunoscute?

De ce oamenii care îți răspund când vor ei sunt mai greu de uitat. Psihologia relațiilor imprevizibile

Există mame care nu își iubesc copiii? O explicație psihologică pentru relațiile dificile