Everest dincolo de limite

Publicat: 09.03.2007
In mod paradoxal, sa te sui pe cel mai inalt varf al planetei a devenit o chestiune privita cu mult scepticism de o mare parte a comunitatii alpinistilor profesionisti. Pe de alta parte, cel mai experimentat lider de expeditii himalayene, Russel Brice, a demonstrat anul trecut ca Everestul se poate cuceri in mod "stiintific": o echipa bine pregatita, cu echipament corespunzator si vointa de fier poate performa chiar daca membrii ei sunt amatori.

In acest interval, alpinistii se aclimatizeaza si iau contact cu serpasii, care ii ajuta la instalarea instrumentarului necesar catararilor ulterioare pe Khumbu – un perete de gheata caruia i-au cazut victime multi temerari de-a lungul timpului. Cea de-a doua baza se afla la 6.500 de metri, dupa care se parcurge inca un kilometru vertical spre popasul (7.470 metri) de dinaintea provocarii supreme. Inca 500 de metri pe culoarul sudic, supranumit si Zona Mortii, apoi doar 12 ore pana la terasa situata la doar 448 de metri de punctul final al expeditiei.

De la 8.750 de metri, alpinistii au doar o singura solutie: ascensiunea pe o plansa asemenea unei muchii de cutit, pe care zapada alterneaza cu stancile. Aici, o simpla ezitare te poate trimite in hau 2.400 de metri pe partea vestica a masivului, ori 3.050 de metri pe versantul Kangshung. La finalul traversei se afla peretele Hillary (botezat dupa numele lui Edmund Hillary care, alaturi de Tenzing Norgay, a fost printre primii care au escaladat Everestul), apoi, intr-o jumatate de ora, se ajunge relativ usor pe „acoperisul lumii“.

Romani vs Everest
In prima expeditie autohtona pe masivul Everest, cei zece membri condusi de David Neacsu au plecat pe 27 martie 2003. Printre ei s-a numarat si Gheorghe Dijmarescu, care se afla fata-n fata cu versantul pentru a doua oara. Acolo, Lapka, o femeie-serpas, a salutat tentativa lor si li s-a alaturat. Din acelasi punct din care s-a plecat in expeditia organizata de Discovery, românii au luat-o pe versantul de vest al muntelui.

La prima baza (5.200 m) s-a ajuns cu Jeep-urile, dupa care a urmat aclimatizarea la 6.400 m. Doua saptamani mai tarziu, dupa ce s-a tot urcat si coborat intre cele doua puncte, s-a avansat spre bazele de la 7.800 m, respectiv 8.300 m. Pe 22 mai, la ora locala 08.00, Teodor Tulpan a ajuns in varf, desi s-a aflat la un pas de moarte, oxigenul din tub terminandu-se inainte de termen. Norocul a tinut cu Tulpan si i-a scos in cale o butelie de oxigen pe jumatate plina, care i-a restabilit conditia fizica.

Dupa el, Marius Gane, Lucian Bogdan si Gheorghe Dijmarescu au zabvoit si ei la cea mai mare altitudine de pe Terra, impotrivindu-se unui vant de 100 km/h. Pe drumul de intoarcere, Tulpan a stabilit un record: cel mai lung zbor cu parapanta – 30 de minute. Primul român care a arborat steagul pe Everest este insa Constantin Lacatusu, isprava sa datand din 17 mai 1995. De altfel, alpinistul din Piatra Neamt s-a intalnit in Nepal cu Edmund Hillary, a carui reusita a fost consemnata in 1953.

In aprilie si mai 2006, la doi ani de la recensamantul celor morti (186) pe Everest, Discovery Channel a organizat o campanie de cucerire a varfului in care au fost implicati 17 membri din echipa de productie si 11 cataratori. Ghid le-a fost Russell Brice din Noua Zeelanda – 25 de ani de experienta pe munte. Postul de televiziune pomenit va difuza cele mai importante secvente din confruntarea individuala a oamenilor cu muntele, una nu doar fizica, ci si psihica, in cadrul serialului Everest: Beyond The Limit, care va avea premiera pe 4 aprilie, la ora 21.00.

Un pompier din Los Angeles isi pune ipoteca pe casa si se desparte de motocicleta pentru a-si plati excursia pe Everest, un medic din Oregon pariaza si el pe risc, iar un astmatic danez incearca sa ajunga sus fara tub de oxigen. Pe langa momentele de suspans in care sunt surprinsi alpinistii amatori, Discovery va prezenta in detaliu conversatiile si trairile celor 11 cataratori in afara platourilor montane, la bazele de campare. Totul este strabatut de tensiune maxima atunci cand te afli la un pas de a fi invins de hipotermie, ger, edeme cerebrale si infarct, numai ca, la sfarsit de poveste, spiritul combativ al temerarilor triumfa asupra colosului naturii.

Drept exemplu absolut de curaj, de indarjire si de putere de a depasi limitele propriului corp ne este dat astmaticul supranumit Iron Man (Omul de Fier). Toti isi inving frica de inaltime si de moarte, insa nu toti reusesc sa dovedeasca varful de 8.848 metri. La 8.000 de metri, temperaturile coboara sub minus 40 de grade, iar oxigenul se rarefiaza intr-o proportie halucinanta (-30%).

Documentarul Everest: Beyond The Limit relateaza in amanunt cele 52 de zile ale bataliei dintre alpinisti si Chomolugma. Pe 30 martie 2006, echipa de productie, subiectii „experimentului“ si serpasii au ajuns in Kathmandu, iar in urmatoarele cinci zile a fost declansata procedura de aclimatizare progresiva. Imediat dupa incheierea procesului de adaptare la inaltimi de 3.600 de metri, s-a pornit spre prima baza, unde s-a asistat la o ceremonie de binecuvantare Puja.

La jumatatea lui aprilie, primul grup poposeste la 6.400 metri. Trei zile, Russell Brice tine din nou cursuri intensive de aclimatizare, conditiile atmosferice fiind altele la aceasta altitudine. Inainte de trecatoarea sudica, alpinistii de ocazie intra intr-un cantonament strict si invata sa parcurga distante pe verticala impovarati de tuburi cu oxigen. In ultima saptamana a lunii aprilie, contingentul este supus unei provocari mortale: escaladarea unor limbi de gheata, pe intinderea trecatorii nordice.

La 30 aprilie, in timpul unui somn de voie bonus, serpasii instaleaza franghiile si pregatesc penultimul asalt. In 8 mai, dupa o reaclimatizare, tabara se imparte in doua grupuri. O zi mai tarziu, incepe asediul „acoperisului lumii“. Conditiile neprielnice se opun in dese randuri tentativei de cucerire si anuleaza de cateva ori starturile echipelor. Rand pe rand, team-urile penduleaza intre baze si forteaza ascensiunea finala, insa nimic considerabil nu se petrece vreme de cateva zile. Pe 13 mai, Russell Brice isi muta punctul de observatie in nord si coordoneaza logistica actiunii printr-un telescop si prin statii de emisie-receptie.

In acceasi zi, membrii primului grup pleaca spre varf din baza de campare numarul patru, in timp ce tabara a doua de-abia isi incepe drumul spre Camp IV. Duminica, 14 mai, la ora 01.00 a.m., cei dintai ajung in varf si, dupa cateva poze, plus satisafactia unica de a se simti deasupra tuturor, coboara spre BC IV. Intre timp, al doilea team strabate si el ultimii metri si se instaleaza, pentru o jumatate de ora, acolo unde multi ne-am dori sa ajungem candva.

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase