Sub soarele Egiptului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Printre altele, am aflat ca, dupa prima jumatate a secolului XX, marcata de febra descoperirilor (un fel de a spune descoperiri, pentru ca, in fapt, majoritatea arheologilor europeni si americani mai degraba au jefuit siturile arheologice decat le-au cercetat), care a dus la popularizarea mondiala a stravechii civilizatii egip­te­ne, arabii au constientizat ce comori sunt ingropate sub picioarele lor, in nisipuri.

Prin urmare, au inceput sa trateze Egiptul antic ca pe o moste­nire proprie – de pe urma careia doresc sa scoata bani multi. Am trait sentimente contradictorii in momentul in care am ajuns in fata Marii Piramide a lui Kufu (Keops). Imi venea sa mangai si sa sarut fiecare piatra in parte, insa nu am putut sa nu bag de seama ca Gizeh a ajuns o ruina, departe de imaginea magnifica pe care mi-o facusem despre ea din foto­gra­fii si documen­tare.

Chiar celebrul Sfinx este puternic „desfi­gu­rat“; Hawass mi-a spus ca „are can­cer“, iar daca nu va fi restaurat de ur­genta, in 10 ani se va narui complet. Am avut prilejul sa intru in pirami­da lui Khafre (Chephren), care in poze apare intotdeauna ca fiind cea mai inalta dintre toate. Este o simpla iluzie optica, datorata faptului ca piramida a fost construita pe o colina. Printr-un tunel ingust si intunecat, de 1/1 metri, cobori, mergand ca piticul, vreme de zece minute, pana ajungi intr-o mica incapere din care pornesc alte doua astfel de culoare. Unul duce catre Camera Reginei, dar este blocat.

Celalalt conduce la Camera Regelui – un cub de 10/10 metri, in care se afla un sarcofag din piatra. Aerul este cald, greu – impreuna cu ceilalti temerari care nu au aban­donat, ma uit in sarcofagul gol si pe peretii de un cenusiu mat. Custodele beduin care ne-a calauzit tipa din toti rarun­chii: „Aici s-a odihnit regele Khafre!“, cere cativa banuti, apoi ne conduce inapoi la lumina. In apus, la Valea Regilor La Luxor, ingemanarea dintre lumea araba si cea egipteana este totala.

Pe de o parte, oraselul este unul tipic arabesc, cu case micute, de maximum doua nivele, dar si cu hoteluri si pen­siuni luxoase, cu gradini exotice. Transportul terestru se face, in special, pe magarusi si pe camile; cel pe Nil – cu diverse ambarcatiuni. Pe de alta parte, aici se afla templele Karnak si Luxor si tot aici se intind Valea Regilor si Valea Reginelor, mai bine de 90% dintre locuitori traind de pe urma turismului.

Bazaruri, mini­ma­ga­zine si buticuri sau simpli comercianti stradali te asalteaza cu suveniruri: esarfe, robe, margele, statuete, papirusuri, lampi, brichete – toate marcate cu simboluri, hieroglife si imagini ce amintesc de vechiul Egipt. Cele doua mari temple, Karnak si Luxor, erau pe vremuri parti ale unui singur complex – probabil un centru religios imens.

Mare parte din structu­ra lor – coloane, pereti intregi si statui – s-a pastrat pana in ziua de astazi, iar sub indrumarea unui ghid bun, poti trai o experienta unica de imersiune in viata religioasa a Egiptului din urma cu 3.500 de ani. A doua experienta fascinanta pe care o poti trai la Luxor este vizitarea locului de veci al condu­catorilor Noului Regat al Egiptului (cca.1550-1070 i.Hr).

Situata in plin desert, Valea Regilor gazduieste peste 80 de morminte, inclusiv pe ale unora dintre cei mai mari faraoni: Thutmosis al III-lea, cunoscut drept Napoleon-ul Egiptului Antic, sub care civilizatia egipteana a atins apogeul, Amenhotep al III-lea, uimitorul rege-soare, care a initiat cultul monoteist al lui Amon-Ra, Seti I si fiul si succesorul acestuia, Ramses al III-lea, care este mai bine cunoscut drept Ramses cel Mare si, bineinteles, celebrul Tutankamon.

Foto: Marc Ulieriu