Prima pagină Travelling

Thailanda si Laos

Anca Popa 08.10.2006 | ● Vizualizări: 1250
Thailanda si Laos      Thailanda si Laos + zoom
Galerie foto (8)

Aceasta este expresia cel mai des intalnita in cele doua tari, asemanatoare ca religie, cultura si limba, dar atat de diferite ca regim politic si nivel de dezvoltare: Thailanda este o monarhie constitutionala, cu orientare prooccidentala, iar Laosul este o tara comunista.

Regatul suveran al Siamului a fost intemeiat in 1253, iar Suhkothai a devenit prima sa capitala. Din aceasta perioada dateaza alfabetul thailandez. Secolul al XIX-lea a dat Siamului cei mai de seama regi: Rama IV Mongkut, cunoscut occidentalilor din filmul Anna si Regele, sau fiul acestuia, Rama V Chulalongkorn (educat de catre Anna Leonowens), care a infaptuit o serie de reforme, a abolit sclavia si a deschis tara comertului cu Occidentul.
Thailanda inseamna Tara Oamenilor Liberi si este expresia mandriei singurului stat din Asia de Sud-Est care nu a fost niciodata colonizat, iar acest lucru se vede si se simte. Denumirea oficiala, Regatul Thailandei, dateaza din 1939.

Esenta filosofiei de viata a thailandezilor, asa cum ni s-a explicat la un centru de meditatie, este urmatoarea: trecutul s-a petrecut deja si nu il mai poti schimba, iar viitorul nu a venit inca, asa ca de ce sa iti faci griji? In consecinta, desi foarte mandri de trecutul lor, thailandezii sunt foarte ancorati in prezent. Viitorul este o notiune abstracta, care depinde de vointa zeilor si de karma, totul se petrece in prezent, nu exista o planificare a timpului si, in consecinta, nu conteaza daca autobuzul pleaca in 5 minute sau peste 4 ore, important este ca va pleca.

Rabdarea a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am invatat in Thailanda. Si am inteles ca, in situatii delicate, cine isi pierde cumpatul pierde confruntarea, iar un zambet poate face minuni.

Mai pen rai Nu face nimic este o expresie des folosita, iar cand un thailandez spune acest lucru, inseamna ca, din nestiinta, printr-o vorba sau printr-un gest, ai incalcat o regula de comportament. Greselile flagrante nu mai sunt tratate cu aceeasi usurinta.

Evitarea acestora tine de respectul fata de cultura tarii in care esti primit ca oaspete. Thailandezii considera capul ca fiind sfant, spre deosebire de picioare, care sunt dispretuite. De aceea, este considerat jignitor sa atingi capul unui om, chiar si cel al unui copil, sa tii picioarele indreptate spre o statuie din templu sau spre o alta persoana si sa patrunzi in locurile sfinte fara a-ti lasa incaltamintea la intrare.

Cu capete rase si fete senine, imbracati in robe de un portocaliu intens, desculti sau in slapi si cu o traista pe umeri, calugarii budisti fac parte din peisajul oraselor thailandeze. Thailanda are peste 40.000 de wat-uri, temple in care traiesc aproximativ 350.000 de calugari si novici ce imprima tarii o atmosfera calda si pasnica. Calugarii, care duc o viata aspra, plina de renuntari la cele lumesti, nu sunt priviti individual, ci ca reprezentanti ai idealurilor budiste, fiind extrem de respectati.

Astfel, cele mai bune locuri din mijloacele de transport in comun le sunt rezervate. O femeie nu are voie sa atinga un calugar; in autobuz, taxatoarea pune pe jos biletul, iar calugarul pune pe jos banii, schimbul petrecandu-se fara schimburi de priviri si fara cuvinte. De cate ori am avut ocazia sa stam de vorba cu un calugar in temple, discutia s-a purtat intre acesta si Gabi, mie neadresandu-mi-se nici o privire sau vorba.

Intr-o tara in care 90% dintre locuitori se declara adeptii lui Buddha, cei 4% musulmani au o identitate foarte bine conturata si se concentreaza in sudul tarii, la granita cu Malaezia. Pe Ko Lanta, insula mai putin turistica, cu golfuri pustii, apa azurie si nisip auriu, atmosfera este diferita de cea din restul tarii, datorita faptului ca 95% din populatia insulei este musulmana. Femeile poarta valuri lungi, care le acopera complet chiar si fata.

In viteza motocicletei, mijlocul de transport cel mai popular de pe insula, cu valurile negre fluturand in jur, arata ca niste zmeoaice furioase. Din bungaloul nostru auzeam chemarea monotona si penetranta la rugaciune a muezinilor. Chiar daca nu se arunca nimeni la pamant, orice activitate inceteaza si oamenii se opresc din treaba.

Bucataria thailandeza este renumita in intreaga lume pentru bogatia si varietatea aromelor sale. Dar mancarea de aici nu este doar foarte buna, ci si extrem de aratoasa. Aspectul placut se datoreaza minutiozitatii si grijii pentru detaliu, care sunt caracteristici specifice thailandezilor.

Alimentul de baza este orezul (numit khao, care inseamna in acelasi timp si mancare). Alaturi de legume, ingredientele principale sunt lapte de cocos, zahar de palmier, tamarinde, curry si, nu in ultimul rand, mari cantitati de chilli. Femeile din aceasta tara duc o viata activa, motiv pentru care in casa se gateste putin. Thailandezii au dezvoltat o cultura a  mancatului in oras.

Ceea ce nu inseamna ca mananca la restaurant, ci la una dintre zecile de bucatarii ambulante de pe fiecare strada. Aici poti degusta supe dulci-acrisoare cu fructe de mare, lemongrass si tamarinde (tom yam), paste de orez cu legume si carne (phad thai), salata de papaya cu alune si creveti (som tam) si, ca desert, mango cu orez fiert in lapte de cocos. Totul se prepara proaspat, in cateva minute, si este foarte ieftin: cu greu poti dovedi  (vorba lui Pavel Stratan) atata cat poti cumpara cu un dolar.

Construit in 1994, cu sprijin australian, peste fluviul Mekong, Friendship Bridge este unul dintre putinele puncte de trecere intre Thailanda si Laos. Podul are o mare incarcatura simbolica, reprezentand puntea pe care Laosul doreste sa o construiasca inapoi spre lume, in incercarea de a pune capat politicii de izolare. Ne asteptam sa fim intampinati de graniceri incruntati si intimidanti dar, surpriza, vazandu-ne pasaportul, vamesul a inceput, zambind, o conversatie despre gimnastica si despre Nadia Comaneci.A fost prima, dar nu si ultima data in aceasta calatorie, cand le-am dorit sanatate si viata lunga sportivilor romani. Viza am obtinut-o pe loc, dupa completarea unui formular minutios, in care a trebuit sa trecem chiar si rasa din care facem parte. Printul Fa Ngum a fondat, la mijlocul secolului al XIV-lea, regatul Lan Xang (Un Milion de Elefanti), nume ales pentru a inspira teama si respect.

Primii europeni au pasit in aceasta tara abia in secolul al XVII-lea: un misionar iezuit si un comerciant olandez. La inceputul secolului XX, Laosul a devenit colonie franceza pana in 1953, cand si-a castigat independenta si a devenit Regatul Laos, monarhie constitutionala.

Vechiul Regat al celor Un Milion De Elefanti, cum era cunoscut, se numeste, din 1975, Republica Democrata Populara Laos si are o populatie de 6 milioane de locuitori, dintre care 10% locuiesc in capitala Vientiane. Tara s-a deschis de curand turismului, dar nu poate concura in ceea ce priveste numarul de vizitatori (oficial 800.000 pe an, cifra apreciata drept optimista de catre cunoscatori) sau infrastructura (80% dintre drumuri sunt neasfaltate, restul au urme de asfalt) cu Thailanda, fata de care Laosul este mult mai saraca.

Laos este o tara cu multe paradoxuri: este stat comunist, cu steagul rosu al partidului fluturand la mai toate geamurile, dar pulsand de libera initiativa. Budismul si animismul nu apar drept contradictii. Ca si thailandezii, laotienii cred in phi, spirite care locuiesc in copaci, in animale sau in casele oamenilor. Pentru a se apara de ele, oamenii construiesc langa casa lor o casuta pentru phi, pe care o impodobesc cu flori si cu fructe.

Vientiane este poate orasul care tradeaza cel mai bine faptul ca Laosul a fost colonie franceza. Temple delicate si stralucitoare se inalta langa vile coloniale. Bulevardul principal este, pastrand proportiile, o copie a Champs Elysées si leaga fostul palat regal, actualul palat prezidential, de un arc de triumf in stil laotian.

Din Vientiane am luat un autobuz vechi, ferfenitit si aglomerat spre munti, cu destinatia Vang Vieng. Cei 160 km i-am parcurs in 5 ore. La opriri veneau oameni cu mancare la geam: sticky rice, mango, oua coapte si boboci de rata cu tot cu cioc, prajiti si infipti intr-un bat de bambus.Dupa un drum accidentat, cu serpentine abrupte, dar cu peisaje minunate, am coborat pe fostul aeroport folosit de bazele americane in razboiul din Vietnam. Laos a fost atunci si ea puternic bombardata, urmele razboiului se vad pretutindeni, iar ranile oamenilor inca nu s-au inchis. Asa cum in Romania timpul se imparte in inainte si dupa Revolutie, tot asa laotienii calculeaza in functie de razboiul din Vietnam.

Sabai dee ka, cu acest salut te intampina la tot pasul localnicii dornici de apropiere umana, dupa o lunga perioada in care au fost privati de orice contact cu strainii. Laosul rural se poate explora cel mai bine pe motocicleta. Muntii calcarosi, acoperiti de jungla, adapostesc pesteri in care au fost construite temple budiste. Peisajul este presarat cu campii de orez, intretaiate de rauri repezi cu podete de bambus (unde, pentru straini, se percepe taxa de trecere). Mai mult decat peisajul, atmosfera blanda, de pace si relaxare din aceasta tara cu oameni saraci, dar foarte optimisti, ne-a ramas in suflet.

FACTS

Tuk-tuk
Taxiul local pe trei roti este mijlocul de transport cel mai popular in Thailanda si Laos. Numele vine de la zgomotul sacadat pe care il face motorul in doi timpi.
 
King's day
Pe insula Ko Lanta am sarbatorit cu mare fast, impreuna cu localnicii, ziua de nastere a regelui Bhumibol, Rama IX. Acesta domneste din 1946, impreuna cu regina Sirikit, si este cel mai longeviv monarh din lume.

Familia regala are un fiu, printul mostenitor Maha Vajarakingkorn, si trei fiice, printre care controversata Ubol Ratana, care a fost casatorita pana in 1998, impotriva vointei familiei, cu un american si nu mai detine titluri si functii oficiale.

Intr-o mare procesiune, s-au eliberat pesti si alte vietuitoare marine in Marea Andaman, acest gest urmand sa aduca noroc si viata lunga perechii regale. Regele Rama IX este atat de iubit in Thailanda, incat portretul lui se gaseste nu doar in fiecare casa si in temple, ci si pe tarabe, in piete.




Chiang Mai
Chiang Mai este situat in nordul Thailandei, in apropierea granitei cu Myanmar si este al doilea oras ca importanta al tarii. Infiintat in 1296 de catre regele Mengrai, Chiang Mai a devenit capitala Imperiului Lanna Thai, Imperiul Milioanelor de Campii de Orez, si este in prezent, cu cele 79 de temple, un important centru spiritual si religios budist.

Muntii inalti de pana la 2.500 m din apropiere, acoperiti de jungla, adapostesc putin cunoscutele triburi de munte (hilltribes). Cele mai importante sunt Karen, Akka, Lahu, Lisu, Palong, si Hmong, nomazi refugiati in ultimii 150 de ani din sud-estul Chinei, din Tibet, Myanmar si Laos. Se apreciaza ca aproximativ 500.000 de oameni traiesc izolati in micile asezari din jungla, tolerati de catre autoritatile thailandeze. Acolo unde se stabilesc, triburile defriseaza jungla cu ajutorul elefantilor si subzista din agricultura.

Desi ilegala, cea mai profitabila cultura este cea de opiu, datorita vecinatatii vestitului Triunghi de Aur, regiunea de granita dintre Thailanda, Myanmar si Laos, zona de trafic cu arme si droguri, unde se produc trei sferturi din opiul din intreaga lume.

Aflati la inceputul calatoriei, ne-am luat masuri de precautie exagerate si am facut o incursiune in jungla, alaturi de un ghid din tribul Lisu, pentru a vedea satele si a cunoaste acesti oameni. Drumul prin jungla umeda, cu aer inabusitor, greu respirabil, este dificil.

Am putut constata cat de izolati traiesc acesti oameni si cât de greu este accesul in munti trecand peste rauri tumultuoase, cu cascade racoroase si paduri de bambus, spre asezarile lor. Acest lucru le ofera o aparenta siguranta, dar ii si priveaza de orice beneficii ale civilizatiei, cum ar fi asistenta medicala.

Fiecare trib are limba, cultura si vestimentatie proprii. Nu toti oamenii vorbesc thailandeza, nicidecum engleza, fapt ce transforma comunicarea intr-una nonverbala. Am poposit in satele Lisu si Palong. La o privire superficiala se poate spune ca oamenii au o existenta idilica, duc o viata simpla si armonioasa in mijlocul naturii.Casele sunt lacustre, din cauza sezonului ploios, cu peretii foarte subtiri, din bambus impletit si acoperite cu frunze de bananier. Inauntru se doarme pe rogojini. In rest, casele sunt goale, pentru ca oamenii nu poseda mai nimic. Am inteles dimensiunea saraciei in care acestia traiesc doar atunci cand am vazut porcii satului, mai slabi decât un caine jigarit, tarandu-se intr-o disperata cautare de hrana. Ne-am imprietenit repede cu copiii, curiosi si galagiosi, si ne-am scaldat cu ei in cascada din apropierea satului, iar seara ne-au cântat cântece populare in jurul focului.

Datorita initierii unor programe guvernamentale, in colaborare cu organizatii internationale, copiii acestor triburi au astazi acces la scoli primare, iar parintii devin constienti ca, invatand limba engleza, odraslele lor au asigurata o pâine in industria turismului din apropiatul Chiang Mai.

Salakaewkoo
La pret de o ora cu bicicleta de-a lungul Mekongului, pe domeniile templului Wat Kae Ku, se gaseste Salakaewkoo, Parcul Sculpturilor, un complex cu lucrari monumentale de inspiratie religioasa, inalte de pâna la 25 de metri. Artistul Luang Pu Boun Leua, care a initiat constructia acestui complex, s-a refugiat din Laos in 1975, o data cu instaurarea comunismului, si a decedat in 1996.

La constructie au participat o suta de voluntari, barbati si femei. Discipolii sai sustin ca maestrul a trait multi ani intr-o pestera, alaturi de un eremit care l-a indrumat pe cale spirituala spre invataturile budiste. Statuile gigantice il infatiseaza pe Buddha in momentul iluminarii, Roata Vietii, zeitati hinduse cu capete de animale si cu mai multe mâini, evidentiind originile hinduse ale budismului.
Tag-uri: Thailanda | Laos

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI