Prima pagină Cultura

10 cuvinte străine intraductibile şi înţelesurile lor uimitoare

Mihaela Stănescu | 01.06.2015 | ● Vizualizări: 4666

De câte ori aţi auzit spunându-se că „dor” este un cuvânt specific limbii române şi nu are echivalent în alte limbi? Ei bine, nu-i adevărat; există şi în alte limbi cuvinte cu acelaşi înţeles. După cum există, în alte limbi, cuvinte intraductibile în limba română – nu pot fi traduse printr-un singur cuvânt, ci doar prin perifraze, uneori foarte elaborate. Minunat de expresive adesea, evocând o întreagă bogăţie de imagini şi emoţii, aceste cuvinte, comori unice ale limbilor Pământului, au fost omagiate într-o carte recentă, Lost in Translation, în care artista britanică Ella Frances Sanders a ilustrat 50 dintre aceste cuvinte deosebite, care au înţelesuri specifice în diferite culturi şi nu-şi găsesc un echivalent simplu, printr-un termen unic, în alte limbi decât cea de origine. Iată, mai jos, 10 asemenea cuvinte speciale.

Mangata

Un singur cuvânt, uşor de pronunţat, semnifică o imagine complexă, care, în alte limbi, nu poate fi descrisă decât printr-o lungă perifrază: cuvântul suedez „mangata” desemnează dâra luminoasă, cărarea de lumină creată de lumina lunii pe suprafaţa unei ape.

Akihi

Vi s-a întâmplat vreodată să întrebaţi pe unde să o luaţi ca să ajungeţi într-un anumit loc, să ascultaţi cu atenţie indicaţiile şi apoi, îndată ce v-aţi despărţit de cel care vi le-a dat… să uitaţi ce v-a spus? Nu-i nimic, li se întâmplă multora şi încă atât de des încât, în unele limbi, chiar a fost inventat un termen anume pentru această situaţie: cuvântul hawaiian „akihi” denumeşte exact acest fenomen.

Hiraeth

Hiraeth este un termen din limba galeză care este cumva echivalentul cuvântului portughez „saudade” şi al românescului „dor” – cuvinte ce descriu un sentiment de melancolie asociat nostalgiei după ceva nu putem avea.

Iktsuarpok

Acest cuvânt inuit descrie un amestec de nerăbdare şi sentiment al anticipării, al aşteptării; după cum spune Ella Frances Sanders, citată într-un articol recent apărut pe site-ul BBC,  e acel simţământ care „te împinge să ieşi întruna din casă, iar şi iar, pentru a vedea dacă cineva coboară dealul sau dă colţul străzii tocmai atunci“.

Kummerspeck

Un cuvânt caraghios şi trist, în egală măsură: expresia germană  Kummerspeck – care are aproximativ înţelesul de „slănina mâhnirii” – descrie un fenomen binecunoscut oamenilor din lumea întreagă: excesele alimentare din cauze emoţionale. Cum s-ar zice, „e atunci când mănânci de supărare”. Mulţi oameni caută în mâncare consolare pentru durerile sufleteşti, iar germanii au reuşit, iată, să descrie acest fenomen printr-o expresie sintetică, un cuvânt compus cu nuanţe amestecate, tragicomice.

Wabi-sabi

Această expresie este, după afirmaţiile autoarei, derivată din învăţăturile budiste: înţelegerea faptului că suntem trecători şi imperfecţi ne poate ajuta să avem o viaţă împlinită. Expresia japoneză „wabi-sabi” înseamnă a găsi frumuseţe în imperfecţiuni, o accepta existenţa ciclului vieţii şi al morţii, a fi împăcat cu lipsa de desăvârşire a lumii şi a găsi tocmai în ea frumuseţea, într-un sens mai înalt.

Pisan Zapra

Această expresie denumeşte o unitate de măsură. În multe ţări ale lumii există unităţi de măsură specifice, vechi şi adaptate naturii şi culturii locale, foarte pitoreşti şi cam bizare, dacă le comparăm cu riguroasele standarde moderne în materie de măsurare a timpului sau distanţelor. În Grecia, de exemplu, „cât ai fuma o ţigară” serveşte drept unitate de măsură pentru timp sau distanţă (înseamnă cam 7 minute sau aproximativ 500 metri). În Finlanda, cuvântul „poronkusema” înseamnă „distanţa pe care o poate parcurge în tihnă un ren înainte de a simţi nevoia să se odihnească”, iar „pisan zapra” este un termen din limba malaeză care desemnează o unitate de măsură a timpului: „cât ai mânca o banană”.

Kalpa

„Trecerea timpului la scară colosală, cosmică” – cam asta înseamnă cuvântul sanscrit „kalpa”. Pentru a descrie ceva atât de greu de cuprins cu mintea, e într-adevăr util să ai un cuvânt pentru a-l denumi; după cum spune autoarea cărţii, în articolul citat,  „odată ce ai un cuvânt pentru un lucru, acesta devine mult  mai tangibil, mult mai accesibil.”

Tsundoku

Iarăşi japonezii: au inventat o expresie simplă – „tsundoku” - pentru a descrie un obicei larg răspândit, la ei ca şi la alţii: să cumperi o carte şi să n-o citeşti niciodată; să o laşi, necitită, alături de alte cărţi cumpărate şi necitite. Unii au doar câteva astfel de volume, alţii strâng, în acest fel, sute de cărţi.

Boketto

Încă un cuvânt japonez (aţi remarcat ce talent au japonezii de a descrie trăiri şi fenomene complexe printr-un singur cuvânt sau două, cu mare putere de sinteză?)

În cazul de faţă, au dat un nume chiar şi faptului de a nu face nimic şi de a nu te gândi la nimic. „Boketto” înseamnă a privi în gol, a te uita în depărtare, cu o privire vagă, fără a te gândi la ceva anume. Un fel de visare cu ochii deschişi – poate nici atât, de vreme ce nu visezi la ceva anume, ci doar îţi laşi gândurile să rătăcească.

Dincolo de unicitatea acestor cuvinte, este impresionant cât de des - cât de universal, de fapt -, se regăsesc emoţiile şi situaţiile descrise de ele. Chiar dacă nu avem cu toţii cuvinte care să descrie concis anumite senzaţii complicate ori concepţii vaste despre lume, avem cu toţii acele trăiri, acele obiceiuri, sentimentul trecerii timpului, al existenţei Cosmosului şi al caracterului efemer şi imperfect al vieţii.  În mod curios, faptul că unele dintre aceste cuvinte nu se regăsesc în alte limbi nu evidenţiază strict deosebirile dintre noi, ci, dimpotrivă, ne aminteşte cât de asemănători suntem cu toţii.