Puțini îi știu numele, dar invenția ei a schimbat viața a milioane de femei. Josephine Cochrane și prima mașină de spălat vase

În 1883, Josephine Cochrane, descendentă dintr-o familie de ingineri și inventatori americani, a luat o decizie revoluționară după ce personalul angajat în casa ei tocmai spărsese o colecție valoroasă de porțelanuri antice în timpul spălării vaselor. A fost un accident domestic, dar nu unul oarecare, ci unul care a dus la o mare invenție: prima mașină de spălat vase din istorie. Deși exista un aparat rudimentar, încă din 1850, Cochrane a realizat primul model care funcționa. Prototipul său, brevetat în 1886, elimina spălarea prin acțiune manuală: vasele erau așezate pe rafturi metalice, iar jeturi de apă fierbinte sub presiune le curățau în câteva minute. Revoluționar pentru vremea aceea, sistemul reducea riscul de spargere cu peste 80%, conform rapoartelor hotelului Palmer House din Chicago, primul client comercial al lui Cochrane.

Născută la 8 martie 1839, Cochrane a moștenit din familia ei de specialiști o înclinație pentru rezolvarea problemelor de tot felul. Cu toate acestea, abia la vârsta de 40 de ani, atunci când era văduvă și gestiona datoriile soțului ei, Josephine și-a canalizat ingeniozitatea spre invenție.

• Karen Wetterhahn și misterul genetic al otrăvirii cu mercur
• Privighetoarea care a uimit lumea întreagă. S-a născut dintr-o mamă alcoolică, a cucerit Mapamondul şi a…

Designul mașinăriei doamnei Cochrane a fost radical pentru vremea respectivă. Predecesorii ei, precum invenția din lemn a lui Joel Houghton din 1850, se bazau pe mecanisme manuale cu perii și palete, care intrau în contact direct cu vasele și le deteriorau adesea. Brevetul Josephinei, depus în 1886, descria un cazan de cupru cu suporturi de sârmă pentru a ține vasele, alimentat de un motor care arunca apă fierbinte cu săpun pe veselă. Conceptul era simplu, dar revoluționar: presiunea apei în locul forței brute.

Atelierul lui Cochrane era chiar în propria casă. Cu ajutorul mecanicului George Butters, Josephine și-a perfecționat mașina, punând accent pe durabilitate și posibilitatea de a fi produsă la scară mai mare. Primele demonstrații au arătat că dispozitivul funcționa eficient, însă a scos la iveală și o limitare importantă: dependența de instalații sanitare avansate și de componente mecanice costisitoare îl făcea inaccesibil pentru majoritatea locuințelor de la acea vreme. Dar fără a se descuraja, Cochrane s-a orientat către o piață care avea nevoie disperată de eficiență: industria hotelieră.

În 1893, „Mașina de spălat vase Cochrane” a fost vedeta World’s Columbian Exposition din Chicago, unde juriul i-a acordat cel mai mare premiu pentru „cea mai bună construcție mecanică, durabilitate și adaptare la domeniul de activitate”. Restaurantele și hotelurile cereau această mașină, capabilă să curățe 240 de vase în două minute. Hotelul Palmer House din Chicago a raportat o reducere a spargerilor de până la 90%, iar calea ferată Santa Fe a utilizat sistemul pentru dezinfectarea veselei din vagoanele restaurant în timpul epidemiilor de holeră.

În ciuda succesului comercial, pătrunderea mașinii de spălat vase în gospodării a fost întârziată cu decenii. Lipsa infrastructurii necesare, adică a apei calde și a electricității, precum și costurile ridicate au făcut ca dispozitivul să rămână inaccesibil majorității familiilor până după al Doilea Război Mondial. În acest context, compania lui Cochrane, Garis-Cochrane Manufacturing Company, s-a concentrat pe clienți instituționali, precum hoteluri și restaurante.

Schimbarea a avut loc, așadar, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Creșterea veniturilor clasei de mijloc, expansiunea suburbană și electrificarea locuințelor au coincis cu lansarea de către KitchenAid (care a achiziționat compania lui Cochrane în 1916) a unor modele accesibile și compacte. Până în anii 1950, mașinile de spălat vase simbolizau gospodăria modernă, deși doar 10% din locuințele din SUA aveau una. Astăzi, 72% dintre gospodăriile americane dețin o mașină de spălat vase – o dovadă a viziunii lui Cochrane, chiar dacă una întârziată.

Cochrane a murit la 3 august 1913, la 74 de ani, cu mulți ani înainte ca invenția să devină un element de bază în gospodării. Cu toate acestea, impactul acesteia se extinde cu mult dincolo de vasele curate. Fiind una dintre puținele inventatoare ale epocii sale, Josephine Cochrane a navigat într-un sistem de brevetare dominat de bărbați, asigurându-și locul în National Inventors Hall of Fame, în anul 2006. Compania ei a evoluat în Whirlpool, un gigant global în domeniul electrocasnicelor.

Dar poate cea mai mare moștenire a sa constă în redefinirea muncii casnice. Prin automatizarea unei sarcini plictisitoare, invenția lui Cochrane a schimbat dinamica de gen, oferind femeilor timp și pentru alte activități în afara celor casnice, un concept radical în epoca victoriană.

Surse:

https://lemelson.mit.edu/resources/josephine-cochrane

https://classicchicagomagazine.com/josephine-cochrane-ill-do-it-myself/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Tablouri blestemate: „Femeia care plânge” a lui Picasso și alte opere care ar aduce ghinion

Marie Curie la 158 de ani: 15 realizări care au schimbat lumea. Femeia care a descoperit radioactivitatea și a revoluționat știința, salvând milioane de vieți

De ce femeile folosesc semnul exclamării mai mult decât bărbații?