Cum au evoluat graniţele României. Peste 150 de ani de istorie, surprinşi într-un video de mai puţin de un minut

În GIF-ul animat de mai sus puteţi vedea cum au evoluat graniţele României, de la Unirea Principatelor Române, în 1859, şi până în prezent.

În urma războiului Crimeii, dintre 1853 şi 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman), şi a încheierii Tratatului de Pace de la Paris din 1856, Moldovei i se ataşează trei judeţe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail şi Bolgrad, aflate de zeci de ani sub stăpânire rusească. Trei ani mai târziu, în urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti şi Moldovei, se realizează Mica Unire. Noul stat avea să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituţie.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

În acest timp, celălalt teritoriu românesc,  Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominaţie austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

În urma Războiului de Independenţă, în 1878, România pierde pentru a doua oară sudul Basarabiei, însă primeşte Dobrogea de Nord, cu judeţele Tulcea şi Constanţa.

În urma implicării României în  cel de Al Doilea Război Balcanic, încheiat prin Tratatul de la Bucureşti din 1913, Cadrilaterul sau Dobrogea de Sud, cu judeţele Durostor şi Caliarca, intră în componenţa regatului condus de Carol I.

Cinci ani mai târziu, în 1918, la finalul Primului Război Mondial, Banatul, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României, formând România Mare. Până în 1940, România a avut cea mai mare suprafaţă teritorială 295.641 km2.

În vara anului 1940, la presiunea Germaniei naziste, România a fost nevoită să cedeze teritorii Ungariei (nord-estul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) şi Uniunii Sovietice (Basarabia, Ţinutul Herţei şi Bucovina de nord).

În speranţa că va recupera măcar teritoriile răpite de URSS, România intră în război de partea Puterilor Axei, în octombrie 1940. După trei ani şi două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc armata română până în stepa din nordul Caucazului şi înapoi, la data de 23 august 1944 (armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie), regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.

După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 şi întoarcerea armelor contra Puterilor Axei, România s-a alăturat Puterilor Aliate (Anglia, Statele Unite, Franţa şi Uniunea Sovietică) şi a recuperat Transilvania de Nord, fapt definitivat prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947.