Ce sens mai are teatrul radiofonic astăzi, în epoca Facebook

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cea de a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, singurul festival internţional de producţii sonore care îşi propune ca temă inovaţia, organizat de Radio România, are loc în perioada 31 mai – 5 iunie, la Grand Hotel Continental din Bucureşti.

Un număr record de participanţi de pe toate continentele îşi vor disputa şase trofee oferite în cadrul a două secţiuni – Spectacole Radiofonice şi Forme Scurte.

În acest context, redactorul-şef al Redacţiei Teatru a Radiodifuziunii Române, Attila Vizauer, vorbeşte într-un interviu despre faptul că teatrul radiofonic se adaptează şi beneficiază de evoluţia tehnologică, despre cum se redă atmosfera unei piese de teatru doar prin sunete şi despre festivalul Grand Prix Nova.

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de Attila Vizauer:

Reporter: Ce sens are teatrul radiofonic astăzi, în epoca Facebook?

Attila Vizauer: Eu nu cred că există vreo competiţie între ele. Teatrul radiofonic este o formă artistică foarte puternică, pe care dezvoltarea tehnicii a îmbogăţit-o, nu a pus-o în umbră. Te poate însoţi oriunde, oricând – nu ai nevoie decât de un player şi de o pereche de căşti.

Reporter: Povesteşte-mi cum se simulează atmosfera, cum sugerezi prin sunete, voci un întreg univers?

Attila Vizauer: Desigur, apelăm la voci remarcabile: cei mai buni actori români au trecut prin faţa microfonului de radio. E o experienţă aparte, din care şi ei au învăţat să se joace cu propria respiraţie, cu tonul, cu tăcerile. Produsul final – adică spectacolul în care intră şi muzică, şi efecte sonore, şi mixaje – trebuie să fie profesionist din punct de vedere tehnic, dar să transmită şi o anume emoţie. Nu există o reţetă. Aş remarca, totuşi, o întoarcere la „sunetul pur”. Din ce în ce mai mulţi realizatori preferă să facă înregistrări pe teren, în condiţii cât mai apropiate de cele din scenariu, în loc să apeleze la biblioteci de sunet şi la efecte „din conservă”.

Reporter: Ce înseamnă acest eveniment internaţional?

Attila Vizauer: Grand Prix Nova a fost gândit ca un festival dedicat inovaţiei în teatrul radiofonic. Încă de la început, ne-am bucurat de Înaltul Patronajul al Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României. Suntem la a patra ediţie şi ne bucurăm că participarea a fost din ce în ce mai consistentă şi mai de calitate. Se înscriu în competiţie radiourile mari din toată lumea, dar şi producători independenţi, care lucrează chiar în zona asta de experiment, de cercetare sonoră. Bucureştiul a devenit o destinaţie foarte serioasă, pentru profesionişti. Aici se pun la cale şi colaborări interesante.

Reporter: Care-s evenimentele mişto?

Attila Vizauer: Oricine poate veni la audiţii, la Grand Hotel Continental. Există un program al festivalului, la www.grandprixnova.ro . Se ascultă spectacolele la boxe şi fiecare primeşte scriptul bilingv: în limba originară şi în engleză. Sâmbătă, 4 iunie, după decernarea premiilor la Palatul Elisabeta, vom vedea, la Teatrul Odeon, un spectacol polonez, care mai întâi a fost o producţie radiofonică de mare succes: „Meşterul Manole”, după balada românească binecunoscută (ora 19:30). În fine, duminică, 5 iunie, ora 18, pe scena Studioului de concerte Mihail Jora al Radioului este programat spectacolul „Surpriza”, după un scenariu radiofonic semnat de celebrul regizor Federico Fellini. E un eveniment unic ce nu trebuie ratat. Intrarea este liberă.

Attila Vizauer, fost elev al regizorului Tudor Mărăscu, reprezintă Teatrul Naţional Radiofonic la cea mai înaltă ţinută, fiind implicat în conducerea Departamentului de Teatru şi Divertisment al Societăţii Române de Radiodifuziune, potrivit biografiei publicate pe radioromaniacultural.ro.

A debutat ca regizor la Teatrul Dramatic din Galaţi cu spectacolul „Tango” de Slawomir Mrozek. A urmat un alt debut la teatrul radiofonic cu „Dumnezeu binecuvântează America” de Petre Barbu. A rămas mulţi ani fidel operei lui Petre Barbu, unul dintre cei mai talentaţi şi mai viguroşi dramaturgi români.

Nu se numără printre cei care folosesc textul dramatic ca pretext pentru realizarea unui spectacol, despre frământările personale, care nu au nici o legătură cu opera dramatică. Attila Vizauer crede că regizorul are libertatea absolută de a crea.

Deviza regizorului în viaţă este inspirată de Sfantul Francisc de Sales: „Dacă greşesc, vreau să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime”. Iar deviza acestuia în artă este inspirată de Sfântul Augustin: „Învaţă să dansezi, altfel îngerii din cer nu vor şti ce să facă cu tine”.

Sursa: Mediafax