Prima pagină Descopera in Romania

Comorile subterane ale Dobrogei

Georgiana Fefea | 01.17.2008 | ● Vizualizări: 2818
COMORILE SUBTERANE ALE DOBROGEI     Dobrogea, pestera, Limanu, Adam, Movila, istorie, daci, specii + zoom
Galerie foto (1)

Cand vine vorba despre pesterile Romaniei, ne rasar in minte Pestera Ursului, Pestera Muierii, Pestera Scarisoara sau, poate, Pestera Vantului. Stim cate ceva despre ele, unele chiar au fost bifate in traseele noastre turistice. Multi dintre noi simt chemarea acestor minunate labirinte, dovezi ale jocurilor capricioase ale naturii, care te invita sclipitoare si reci sa te pierzi in strafundurile lor. Dar putini stiu ca acolo unde natura a fost zgarcita, istoria a compensat.

Pesterile din Dobrogea nu sunt nici pe departe la fel de daruite de natura ca cele din inima tarii, insa au o valoare istorica sau biologica inestimabila, fapt care a atras atentia cercetatorilor din toata lumea.

Leaganele crestinismului

Pestera Sfantul Andrei

Devenita azi loc de pelerinaj, pestera este vizitata anual de mii de credinciosi, care vin aici pentru a vedea locul in care a trait si a propovaduit crestinismul Sfantul Andrei.
Aflata in apropierea localitatii Ion Corvin din judetul Constanta, grota a fost transformata in schit in jurul anului 60 d.H. de catre Sfantul Andrei, devenind astfel primul lacas de cult crestin din Romania. In prezent, au loc lucrari de dezvoltare ale ansamblului monahal.

Pestera Sfantului Ioan Casian

Este locul pe care vestitul teolog al Bizantului si in acelasi timp, unul dintre inteimeietorii monahismului l-a ales pentru a duce o viata asceta. Pestera mai fusese locuita si inainte, gasindu-se urme ale locuirii ei pana in secolul X e.n. Astazi, este un loc de pelerinaj pentru credinciosii crestini din toata tara.

Ce legatura este intre planeta Marte si Romania?

Pestera Movila

In 1986 un grup de cercetatori romani a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, in timp ce facea cercetari asupra solului, in vederea construirii unei centrale electrice in apropierea Marii Negre.
Descoperirea Pesterii Movila avea sa uimeasca intreaga lume stiintifica o data cu descoperirea unei lumi subterane ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafata.

Nu era pentru prima data cand se descoperea viata intr-o pestera, dar in cazurile anterioare viata subterana depindea de cea de la suprafata.
Insa la Movila, cercetatorii au descoperit un cerc complet inchis, un ecosistem in sine, total independent de suprafata. Acest lucru l-a facut pe unul dintre cercetatori sa afirme ca daca in urma unui razboi nuclear viata de pe pamant ar disparea, acest ecosistem ar fi un supravietuitor.

Se pare ca pestera pastreaza secretul originii vietii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede in acestea fosile vii, care au reusit sa supravietuiasca milioane de ani. Refugiul lor in subteran isi are inceputurile in epoca de gheata.
Una dintre teoriile genezei sustine ca populatia pesterii a fost izolata in urma cu cinci milioane jumatate de ani, cand nivelul Marii Negre a scazut simtitor. In acel timp, cei mai apropiati stramosi ai omului de azi erau maimutele din sudul Africii.

Ineditul acestei descoperiri consta in existenta primului ecosistem din lume al carui viata se bazeaza pe chemosinteza. Printre creaturile descoperite se afla un miriapod care masoara 10 cm, al carui muscatura este veninoasa.
Cercetatorii au identificat doua spatii cu aer. In primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, insa in cel de-al doilea spatiu au descoperit un strat ce avea o consistenta laptoasa. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otravit cu gaze nocive vietii, cum ar fi hidrogenul sulfurat si dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scazut.
Absenta luminii solare duce la eliminarea posibilitatii de a obtine hrana prin fotosinteza, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la conditiile de mediu. Utilizand energia chimica rezultata din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-si procura hrana. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect laptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrana pentru celelalte animale aflate in pestera, ei fiind ultima veriga a lantului alimentar. Acest sistem autosustinut nu a fost niciodata intalnit la suprafata Terrei.

Dr. Cristian Lascu nu a gasit dovezi ale provenientei apei din exterior. Teoria elaborata de acesta este ca apa de la suprafata Romaniei contine un isotop, consecinta a dezastrului de la Cernobil, iar daca aceasta apa ar fi fost de la suprafata ar fi trebuie sa contina implicit si acest isotop. Insa testele au aratat ca era inexistent. Apa provenea dintr-o rezerva subterana care se pare ca a fost pastrata aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentatie din exterior, s-a creat un ecosistem inchis, total diferit de cele aflate la suprafata. Printre speciile noi de carnivore gasite aici se numara doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie noua de lipitoare, patru paienjeni si un scorpion de apa, diferit de rudele sale cunoscute.

Locuitorii subterani au o culoare pala, iar ceea ce ii diferentiaza complet de rudele lor de la suprafata este lipsa totala a vederii si antenele de proportii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe intuneric.
Simpla prezenta umana in acest loc, ameninta serios viata ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen si de dioxid de carbon din pestera. De aceea, este permisa intrarea a cel mult trei persoane o data.

Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemanat conditiile de viata din pestera Movila cu cele de pe Marte. Lemke, care lucreaza la o misiune de cerecetare a existentei vietii pe Planeta Rosie, crede ca este posibil sa fi existat forme de viata pe acesta, in urma cu 3,5 bilioane de ani, cand Marte era mai calda. Cazul pesterii Movila a readus speranta gasirii unor forme de viata incipiente in subteranul planetei, unde exista surse de apa lichida calda.

Descoperirea acestei pesteri nu i-a inspirat doar pe cercetatori, ci si pe scenaristii americani, care au scris o poveste plecand de la acesta descoperire, culminand cu productia filmului “The cave” in 2005, in regia lui Bruce Hunt.




In labirintul subteran al istoriei

Pestera La Adam

Situata in Gura Dobrogei, o zona cu mai multe obiective speologice, pestera La Adam se diferentiaza de celelalte prin aportul informational adus paleologiei si arheologiei, trecand astfel in topul pesterilor cu cea mai mare valoare istorica din Europa. Importanta stiintifica a acestei pesteri a inceput sa fie studiata in 1995, ca urmare a descoperirii a cinci piese de piatra cioplita apartinand altarului inchinat zeului Mitras, identificat cu Zeul Luminii, si a descoperirii unor roci care prezentau forme de eroziune, care au revelat resturi de fosile.
Au fost identificate 60 de specii de mamifere cuaternare si 80 de specii de fosile jurasice. Insa piesa de rezistenta a pesterii La Adam este un molar care a fost identificat ca apartinand lui Homo sapiens fossilis, care locuia aceste meleaguri cu 100 000 de ani i.e.n.

Pestera Limanu

Neglijata de catre autoritati, desconsiderata de catre localnici, pestera Limanu a fost si este inca subiectul unei controverse istorice: este sau nu celebra pestera Keiris, pestera Limanu de astazi?
Reputatul istoric Vasile Parvan a identificat pestera Keiris ca fiind localizata in zona Gura Dobrogei, insa noile studii indica mai degraba pestera Limanu ca fiind labirintul subteran pe care dacii l-au folosit pentru a se ascunde de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus.

Marturia despre acest eveniment istoric deosebit de important ne-a ramas de la istoricul Cassius Dio, care relateaza in “Istoria romana” intregul episod legat de pestera Keiris, despre care se spunea inca de pe atunci ca era atat de intinsa, incat pana si titanii se refugiasera acolo dupa infrangerea suferita in fata zeilor.

In anii 29 – 28 i.e.n, proconsulul roman intreprinde o expeditie razboinica pentru a veni in ajutorul lui Roles, care se afla in conflict cu regele Dapyx. Fortareata fiind cucerita, locuitorii acesteia s-au refugiat, luandu-si cu ei si avutul, in pestera Keiris, un labirint vast care avea mai multe intrari. Crassus, insa, le-a gasit pe toate si le-a zidit. Perspectiva infometarii i-a facut pe localnici sa se predea. Dupa aceasta cucerire, Crassus a continuat sa atace si alte regate gete, indiferent de politica pe care acestea o aveau fata de Imperiul Roman.

Istoricul antic nu a facut nici un fel de mentiune asupra locului un de ar putea fi amplasata aceasta pestera. Ultimele studii si cercetari indica pestera Keiris ca find actuala pestera Limanu, Caracicala sau La Icoane, dupa celelalte denumiri ale sale. Denumirea “La Icoane” nu isi are valente crestine, se pare ca a fost inspirata de chipurile cioplite aflate la intrarea in pestera, probabil un semn de recunoastere, distruse partial in prezent.

Situata in Comuna Limanu, judetul Constanta, pestera a fost studiata pentru prima data de catre speologul C.M. Ionescu, in 1916. Mai tarziu, o echipa condusa de Margareta Dumitrescu si Traian Orghidan, a cercetat pestera, impartind-o in 3 sectoare.

Dr. Vasile Boroneant a gasit, la atenta cercetare a pesterii, elemente care au marcat caracterul de unicitate al acestei pesteri in tara noastra. Coridoare lungi si intortocheate facute dupa un plan bine gandit, firide pentru opaitele care serveau la iluminat, semne care marcheaza colidoarele, probabil puncte de orientare, doua camere cu altar al caror tavan este afumat, ceea ce ne indica ca isi serveau scopul, oase incastrate in peretii pesterii sau obiecte de ceramica din diverse perioade, de la cea geto-dacica, romana, pana la cea greceasca, toate aceste urme ale unor civilizatii trecute vin in sprijinul relatarii istoricului antic Dio Cassus.

Unele galerii au peretii si tavanele acoperite cu desene, simboluri sau caractere romane si chirilice. Istoricul Vasile Boroneant identifica aceste desene ca apartinand mai multor generatii, pornind din secolul I i.e.n. pana spre sec XI e.n., evocand scene sau porturi ale artei tracice din epoca fierului, arta traco-dacica sau perioada romano-bizantina.

Pestera a fost mult timp deschisa vizitatorilor ocazionali sau curiosilor, care au reusit performanta de a o vandaliza, mazgalind peretii acesteia si acoperind o mare parte din desenele si inscriptiile conservate acolo de mai bine de 2000 de ani. Toate acestea, sub privirile indiferente ale autoritatilor, care au gasit abia de curand de cuviinta sa restrictioneze accesul in pestera.
Istoricii care au cercetat pestera spun ca acolo sunt inca multe ramasite care asteapta sa fie cercetate, dar conditiile sunt improprii unor cercetari adecvate.

Nu a durat mult pana la intrarea pesterii in circuitul folcloric local. Sunt cunoscute mai multe episoade care povestesc despre suprafata vasta a acesteia, motiv de curiozitate si ocazie de aventura pentru localnicii temerari. Si se pare ca nu putini sunt cei care s-au aventurat pe coridoarele intunecate, multi dintre el ramanand acolo pentru totdeauna, altii intorcandu-se pentru a povesti despre ceea ce este dincolo. Majoritatea istoriilor se refera la intinderea acestei pesteri. Se pare ca unele coridoare duc dincolo de granita Romaniei, pana in Bulgaria. Exista un episod cu un satean care s-a aventurat in cercetarea pesterii pana a ajuns in pivnita unui taran bulgar, i-a baut vinul si apoi s-a intors acasa. O alta istorie este a unui localnic care a dorit sa isi sape o fantana in curte si s-a oprit in momentul in care din pamant au inceput sa iasa lilieci, semn ca deranjase un cuib subteran. Fantana mai exista si astazi si este inchisa, nefiind functionabila.
Se pare ca alte coridoare ale pesterii duc pana sub biserica satului, fapt atestat de patania unor copii rataciti in subteran, care au auzit la un moment dat clopotele bisericii, dandu-si seama astfel unde se afla.

Aceste pesteri, valoroase din punct de vedere arheologic, biologic, antropologic sau istoric pentru intreaga omenire, au atras atentia cercetatorilor de profil din afara Romaniei. Intrebarea ramane: ce facem noi pentru a pastra si proteja aceste daruri neasteptate venite din negura istoriei noastre?