De ce sunt oamenii superstiţioşi?

Superstiţiile par să fi urmărit specia umană de-a lungul istoriei. Antropologul Claude Lévi-Strauss a notat privitor la superstiţii şi credinţa în magie că ele „sunt atât de frecvente şi de răspândite încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu o formă permanentă şi universală de gândire”.

Chiar şi în lumea modernă superstiţiile îşi pun amprenta pe viaţa cotidiană. 

• Mici, dar istețe: cum influențează lumea insectele și alte nevertebrate?
• Coreea de Nord sfidează ONU și lansează mai multe rachete balistice

La baza superstiţiilor este lipsa de control, susţine Stuart Vyse, profesor de psihologie la Connecticut College şi autor al cărţii „Believing in Magic: The Psychology of Superstition”. „În general, scopul este de a obţine mai mult control. Când ceva important este în joc, iar rezultatul este nesigur, atunci intervin superstiţiile care ne fac să ne simţim mai încrezători”, a declarat acesta. 

Superstiţiile, la fel ca oamenii care cred în ele sunt diversificate,. De la atleţi profesionişti care poartă realizează anumite ritualuri sau poartă unele lucruri despre care cred că le adus noroc, până la utilizarea talismanelor străvechi, tipurile superstiţiilor pot fi foarte diferite. 

„Aveam un prieten în şcoală care credea că părţile tăiate din unghiile sale sau ale familiei lui ar ajunge pe mâinile răufăcătorilor, aceştia le-ar putea face vrăji. Aşa că îşi strânge resturile unghiilor tăiate într-un bol special, iar seara când citea le rodea şi le înghiţea. L-am constatat 20 de ani mai târziu, iar el a declarat că încă mai are acest obicei, dar că membri familiei refuză să îi dea resturile unghiilor lor”, a declarat Vyse . 

Superstiţiile legate de tăiatul unghiilor par să fie destul de des întâlnite. Chiar şi artistul Pablo Picasso avea obiceiul de a-şi pătra şuviţele de păr şi resturile unghiilor. 

Unele superstiţii par atât de extreme încât ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva persoanele care le practică nu suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă. Însă dovezile ştiinţifice nu sunt suficiente pentru a indica o legătură între superstiţii şi această tulburare. 

Superstiţiile afectează oameni diferiţi în măsuri diferite, a explicat Vyse. „Femeile tind să fie mai superstiţioase. În plus, oamenii care sunt mai anxioşi, deprimaţi sau care nu cred că deţin controlul asupra sorţii lor au mai multe şanse de a fi superstiţioşi”, a adăugat el. 

Chiar şi persoanele sceptice pot cădea pradă superstiţiilor. „Dacă miza este mare, iar efortul implicat este scăzut, mulţi oameni raţionali vor spune că nu cred în superstiţii dar că nici nu vor să rişte. Însă un factor şi mai important este socializarea. Dacă venim dintr-o familie superstiţioasă, există mai multe şanse ca şi noi să fim superstiţioşi”. 

Dar studiile arată că nu doar oamenii sunt predispuşi la superstiţii, ci şi alte animale. Într-un experiment faimos din 1948, psihologul B. F. Skinner a demonstrat că a putut condiţiona porumbei astfel încât aceştia să se comporte într-un anumit fel, determinându-i să creadă că acest lucru îi va ajuta să obţină mâncare de la un aparat automat (fenomenul s-a observat chiar şi în situaţiile în care mâncare apărea la intervale de timp regulate).

În ciuda bazelor lor iraţionale, superstiţiile pot fi de ajutor în anumite circumstanţe. „În activităţi care implică talent (precum golful), superstiţiile legate de noroc, pot îmbunătăţi performanţele. Cu toate acestea, în măsura în care credinţa în noroc prelungeşte încercările oamenilor de a juca jocuri de noroc, sau credinţa în puteri supranaturale încurajează apelarea la persoanelor care vând astfel de servicii pe internet, superstiţiile pot fi dăunătoare”, a declarat Vyse.