Ce se întâmplă cu animalele care trăiesc în „zona interzisă” de la Cernobîl? Biologii sunt uimiţi de acest fenomen

Timothy Mousseau, biolog la Universitatea Carolina de Sud, a cercetat atent modul în care plantele şi animalele pot rezista la radiaţii care în mod normal ar produce grave mutaţii sau boli.

Mousseau cercetează „zona interzisă” din anul 1999, observând modul în care se adaptează fiinţele de aici: insecte, păsări, lilieci, şobolani. În urmă cu 3 ani, după scurgerile radioactive de la Fukushima, el a coordonat o cercetare similară şi în Japonia.

• O nouă metodă de fraudă face ravagii: Infractorii se dau drept angajați bancari
• Cum a justificat o mamă faptul că și-a tatuat copiii minori în mod repetat?

Iniţial, Mousseau şi colegii săi au observat semne alarmante în rândul animalelor de lângă Cernobîl, care arătau efectele negative ale radiaţiilor. Unele păsări aveau ciocul deformat, aveau tumori, iar numărul de insecte şi păianjeni scăzuse considerabil.

Recent însă, el a observat ceva remarcabil. Unele specii de păsări par să se adapteze, producând un nival crescut de antioxidanţi, care le protejează şi astfel ADN-ul lor suferă mai puţine mutaţii. Practic, explică profesorul, expunerea permanentă la radiaţii a dus la evoluţie prin selecţie naturală.

Un nivel foarte ridicat de radiaţii provoacă moartea sau îmbolnăvirea. Asta s-a întâmplat cu mulţi pompieri şi tehnicieni care s-au aflat la centrala nucleară imediat după explozia Reactorului 4, în 1986.

Dar şi o expunere continuă la un nivel mai scăzut de radiaţii este periculoasă, pentru că poate duce la apariţia cancerului şi la alte probleme de sănătate.

Unii cercetători contrazic însă studiul lui Mousseau, care a fost publicat în revista Functional Ecology. Aceştia spun că nivelul de radiaţii din pădure nu este foarte mare, iar lipsa prezenţei oamenilor are un efect benefic asupra faunei, care se poate dezvolta în voie.

Mousseau susţine însă că pădurea din „zona interzisă” este locul ideal pentru a observa efectele radiaţiei, pentru că animalele pot fi urmărite în mediul lor natural, nu în condiţii de laborator.

În apropiere de zona unde lucrează Mousseau, se află Pădurea Roşie, zona cea mai iradiată, unde arborii au murit la scurt timp după explozie.

Nivelul de radiaţii variază foarte mult în această regiune, în funcţie de modul în care vântul şi ploaia au răspândit norul radioactiv imediat după accidentul nuclear.

Sursa: New York Times