Home » D:News » Kalachi, satul kazah care a adormit: o maladie misterioasă îi uimeşte pe cercetători

Kalachi, satul kazah care a adormit: o maladie misterioasă îi uimeşte pe cercetători

Kalachi, satul kazah care a adormit: o maladie misterioasă îi uimeşte pe cercetători
Publicat: 20.03.2015
Locuitorii satului Kalachi din Kazahstan sunt afectaţi, de doi ani, de o maladie misterioasă care îi face să intre într-un somn adânc, ce durează uneori săptămâni la rând, şi, deşi cauza acestei ciudate boli nu a fost încă descoperită, sătenii refuză să se mute din localitatea natală.

Într-o zi din vara anului trecut, Viktor Kazachenko a pornit la drum, prin stepele din nordul Kazahstanului, unde se află satul Kalachi, informează theguardian.com. Bărbatul conducea spre cel mai apropiat oraş pentru a rezolva unele probleme personale, dar nu a mai ajuns la destinaţie.

„Creierul meu s-a oprit. Asta e. Nu îmi amintesc”, a declarat kazahul. Kazachenko a căzut victimă a aşa-numitei „boli a somnului” care bântuie satul Kalachi, un sat izolat, aflat la circa 480 de kilometri vest de Astana, capitala Kazahstanului.

Misterioasa afecţiune îi face pe rezidenţii acestui sat să intre într-un fel de comă, care durează uneori mai multe zile. „Mergeam la oraş pe 28 august”, a povestit Viktor Kazachenko pentru EurasiaNet.org, încă vizibil afectat de cele întâmplate. „Mi-am revenit pe 2 septembrie. Când m-am trezit la spital, am aflat că adormisem”, a spus săteanul.

Kazachenko şi-a pierdut cunoştinţa în timp ce îşi conducea motocicleta, cu soţia pe locul din spatele său. „E bine că măcar nu conduceam maşina aia străină”, a glumit bărbatul, arătând cu mâna către automobilul parcat lângă căsuţa sa albă. „Maşina aia e rapidă, o motocicletă merge mai încet”, a mai spus Viktor Kazachenko, care nu s-a plâns de problemele de sănătate apărute în urma accidentului prin care a trecut din cauza adormirii sale bruşte.

Accidentul de motocicletă a reprezentat cel de-al doilea episod când bărbatul a fost afectat de ciudata „boală a somnului”. „Prima dată am dormit trei zile”, a spus Kazachenko, râzând. Bărbatul are încă simţul umorului atunci când vine vorba de această întâmplare, care are implicaţii serioase din punct de vedere al sănătăţii.

„După aţipeala asta, tensiunea arterială a început să-mi crească fără niciun motiv. Dureri de cap, nici nu pot să le descriu. Timp de şase săptămâni nu am ştiut ce să fac. Chestia asta îţi afectează foarte grav mentalitatea. Sunt foarte nervos, la limită”, a explicat Viktor Kazachenko.

În ultimii doi ani, sătenii au suferit stări de comă şi simptome invalidante precum ameţeli, greaţă, dureri de cap foarte severe şi pierderi de memorie.

Boala a lovit satul pentru prima dată în primăvara anului 2013 şi a afectat circa 120 de oameni, circa un sfert dintre locuitorii din Kalachi. Ultimele două cazuri au fost înregistrate pe 1 martie, iar numărul total al persoanelor afectate a crescut la 152. Unii săteni, precum Kazachenko, au căzut victime ale afecţiunii de mai multe ori.

Medicii şi oamenii de ştiinţă sunt nedumeriţi de „boala somnului”, savanţii investigând o posibilă creştere a nivelurilor de radiaţii, de monoxid de carbon, radon (element chimic radioactiv, sub formă de gaz, provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind din dezintegrarea uraniului, n.r.) sau săruri de metale grele, care pot fi foarte toxice.

Oamenii de ştiinţă spun că nivelul de radiaţii se încadrează în limitele normale, ca şi concentraţia de săruri ale unor metale grele.

nvestigaţiile au arătat o creştere a concentraţiilor de radon şi monoxid de carbon în regiune, dar acestea au fost apoi excluse ca posibile cauze ale ciudatei afecţiuni.

În luna ianuarie, Sergey Lukashenko, directorul Institutului pentru siguranţă radioactivă din cadrul Centrul Nuclear Naţional, a recunoscut că într-unele dintre locuinţele sătenilor afectaţi s-au înregistrat concentraţii de monoxid de carbon de zece ori mai mari decât limita maxim admisă. Lukashenko a spus că aceste concentraţii ar fi putut cauza simptome similare „bolii somnului”.

Guvernul Kazahstanului a anunţat că satul se află pe „radarul personal” al preşedintelui Nursultan Nazarbayev, iar premierul Karim Masimov a format o comisie care să coordoneze ancheta: până la sfârşitul anului trecut fuseseră executate peste 20.000 de teste clinice şi de laborator asupra aerului, solului, apei, alimentelor, animalelor, materialelor de construcţie şi a sătenilor înşişi. Testele continuă şi în prezent.

Doctorii sunt la fel de nedumeriţi. Pacienţii adormiţi au fost trimişi la spitale din Astana pentru analize, dar fără niciun rezultat, iar agenţia de presă kazahă Tengrinews a relatat că vicepremierul Berdibek Saparbaev a cerut ajutor comunităţii medicale internaţionale.

Alte relatări de presă vorbesc despre savanţi de la Centrul pentru prevenirea şi controlul bolilor (CDC) din Stalele Unite ale Americii care ar fi fost trimişi în regiune pentru a ajuta. CDC nu a răspuns unei cereri de confirmare a informaţiei, potrivit theguardian.com.

În lipsa unor dovezi ştiinţifice palpabile, mulţi săteni sunt convinşi că au descoperit sursa problemei: mina de uraniu de la marginea satului, activă în perioada sovietică, dar în prezent nefolosită.

„Ne-am gândit că este vorba despre radiaţii. Avem o mină de uraniu aici”, deşi este „în paragină de ani buni”, a spus Tatyana Shumilina.

Mina Krasnogorskiy, aflată în vecinătatea satului Kalachi, a fost cândva locul de muncă şi chiar casă pentru mulţi mineri trimişi din Rusia şi de pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice pentru a extrage uraniu, utilizat apoi la fabricarea de arme nucleare şi pentru funcţionarea centralelor atomice.

Krasnogorskiy este acum o fantomă, complexul industrial fiind abandonat gradual după ce mina s-a închis în anii 1990. În prezent, doar câteva zeci de familii mai locuiesc în complex, casele lor fiind intacte, dar răspândite printre blocuri de apartamente dărâmate şi alte ruine. Dar niciuna dintre aceste familii nu pare să fi fost afectată de ciudata „boală a somnului” şi nu există informaţii referitor la cazuri de mineri care să fi avut aceeaşi soartă în perioada sovietică.

„Referitor la această boală a somnului, nu avem încă rezultatele studiilor ştiinţifice”, a spus Asel Sadvokasova, primăriţa din Kalachi. Femeia a dat asigurări că imediat ce vor exista rezultate convingătoare, locuitorii vor fi informaţi.

Între timp, „tuturor ne este teamă că vom adormi”, s-a plâns Tatyana Pavlenko, locuitoare a satului Kalachi.

Autorităţile din regiune optează în prezent pentru o soluţie radicală şi controversată: mutarea locuitorilor din Kalachi pentru a preveni expunerea la factorii care declanşează afecţiunea. În ianuarie, guvernatorul regional a declarat că speră ca mutarea tuturor locuitorilor să fie definitivată până în luna mai.

„Trebui să luăm nişte măsuri, totuşi. Aceasta este o şansă pentru locuitorii satului nostru de a-şi găsi o nouă casă şi un nou loc de muncă”, a spus primăriţa Asel Sadvokasova, femeia fiind şi ea afectată o dată de „boala somnului”.

Lucrând cu administraţiile locale şi angajatorii, autorităţile au mutat deja 100 de locuitori din satul Kalachi în diverse locuri din districtul Akmola, o regiune administrativă cu o suprafaţă de 146,3 kilometri pătraţi din nordul Kazahstanului. Dar 425 de oameni continuă să locuiască în sat.

Este vorba despre „mutări voluntare”, a insistat Asel Sadvokasova, dar unii săteni au refuzat să plece.

„Nu plec nicăieri. De ce să plec? Stau aici de 40 de ani. O să mor aici”, a declarat Viktor Kazachenko.

Raisa, soţia sa, care l-a îngrijit în cele două dăţi când a fost afectat de „boala somnului”, refuză, de asemenea, să plece. „Locuiesc în casa asta de 20 de ani. Trăiesc pe strada asta de 60 de ani”, a spus femeia care cară apă cu o sanie de la o cişmea publică, pe străzile îngheţate. „Unde să mă trimită? Ce mă aşteaptă pe mine acolo?”, s-a întrebat revoltată femeia.

Primăriţa Sadvokasova recunoaşte că unele familii refuză să se mute. „Pentru moment lucrăm cu familiile care vor să se mute, doar dacă vor”. Autorităţile sunt „deschise la dialog”, a mai spus primăriţa.

În luna decembrie, mai mulţi oficiali au vizitat fiecare casă pentru a vorbi cu locuitorii despre problemele şi nevoile lor. Autorităţile au promis că toate serviciile publice, de la şcoală la spital, vor fi operaţionale până când ultimul locuitor va fi de acord să se mute.

Unii săteni şi-au exprimat dorinţa de a primi despăgubiri, dar mulţi refuză să plece din satul natal. „Cică îţi afectează creierul, că le dă oamenilor dureri de cap”, a spus Raisa Kazachenko, „dar durerea noastră de cap de acum este unde ne mută”.

Sursă: Mediafax

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase