Prima pagină D:News

Cum s-a descoperit Internetul şi ''particula lui Dumnezeu'', care ne explică de ce existăm. INTERVIU cu Rolf Dieter Heuer, fostul şef CERN - VIDEO

Ioana Nicolescu | 03.01.2016 | ● Vizualizări: 15127

Rolf Dieter Heuer, fost director general al CERN (Organizaţia Europeană de Cercetare Nucleară) în perioada 2009-2015 povesteşte, într-un interviu acordat în exclusivitate Agenţiei MEDIAFAX, despre fascinaţia lumii subatomice, "particula lui Dumnezeu" şi laserul de la Măgurele.

Cercetător în fizica particulelor şi profesor universitar la Hamburg, Heuer a fost cel care a condus echipa de cercetători care a descoperit bosonul Higgs, cunoscut sub denumirea de "particula lui Dumnezeu".

5 alimente care pot cauza cancer

CERN este cel mai mare laborator ştiinţific din lume, iar experimentele nu s-au oprit la descoperirea bosonului Higgs. În viitor, fizicienii vor folosi cel mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC), pentru a descoperi proprietăţile bosonului, dar şi alte particule asemănătoare, adică resul pieselor din puzzle-ul care explică cum a fost posibilă crearea materiei în Univers şi nu numai. LHC ar putea descoperi şi particula din care este făcută materia întunecată, adică substanţa care alcătuieşe 95% din Univers şi despre care nu cu noaşte aproape nimic.

Desigur, CERN mai este cunoscut şi pentru o altă descoperire, care a schimbat lumea. Este vorba de Internet, care a fost inventat în 1989 de cercetătorii de la CERN, care aveau nevoie de o platformă de comunicare internaţională, prin care să transmită imediat şi direct de la un grup de cercetare la altul volume foarte mari de informaţie ştiinţifică.

Nu în ultimul rând, Rolf Dieter Heuer a vorbit şi despre proiectul laserului de la Măgurele, "Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics" (ELI-NP), care îşi propune, la fel ca la CERN, să accelereze particule, însă va face asta folosind cel mai puternic laser din lume, în loc de acceleratoarele de particule precum LHC.

ELI-NP va fi următorul pas în tehnologia ştiinţifică, iar într-un viitor nu foarte îndepărtat, dacă se dovedeşte un succes, atunci este posibil să înlocuiască tehnologia marilor acceleratoare de particule.

Vă prezentăm textul integral al interviului acordat Agenţiei MEDIAFAX de către profesorul Rolf Dieter Heuer, fost director general al CERN:

" Agenţia MEDIAFAX: Ce v-a atras spre fizică în copilărie, a fost un profesor, o carte, vreo observaţie despre lumea înconjurătoare?

Rolf Dieter Heuer : Au fost două lucruri. În primul rând, întotdeauna m-au interesat cele mai mici particule, particulele fundamentale din care suntem cu toţii construiţi, iar al doilea lucru care m-a influenţat a fost primul meu profesor de fizică, un tip fantastic, nu venea în faţa clasei şi ne întreba de ecuaţii, ne cerea să gândim logic şi mie tocmai asta îmi plăcea, partea de raţionament logic. Aceste două lucruri m-au ghidat spre fizică.

A.M.: În munca dvs, un rol important îl are imaginaţia, trebuie să gândiţi lucruri pe care încă nu le ştim, nu le-am descoperit şi poate doar le bănuim.

RDH: Hmm, poţi să-ţi imaginezi lucruri greşite, lumea subatomică este foarte greu de imaginat, trebuie să ai abilitatea să înţelegi că ceea ce îţi imaginezi s-ar putea să nu fie real, deci trebuie să te încrezi în logica fizicii, legile fizicii şi legile matematicii. În mintea mea, lucrurile se bazează pe partea de logică.

A.M.: Povestiţi-ne despre implicarea dvs. la CERN în anii '80, în cadrul experimentului OPAL.

RDH: Aveau nevoie de cineva care ştia fizică şi avea capacitatea de a lucra cu un grup de oameni pentru a coordona un experiment important, M-au găsit pe mine şi m-au rugat să mă alătur echipei, iar eu am zis ok, vin.

A.M: Pentru că am ajuns la echipă, nu demult aţi vorbit la ONU despre cum funcţionează munca într-un mediu de cercetare ca CERN.

RDH: În primul rând, în ştiinţă avem nevoie de competiţie. Dacă eu lucrez într-o echipă cu cineva, desigur că aş vrea să fiu cel mai bun, primul care descoperă ceva, dar şi cealaltă persoană îşi doreşte acelaşi lucru. Însă, în cadrul unor experimente de mare anvergură cum este la CERN, nu poţi face asta singur, ai nevoie de informaţiile pe care le are celălalt, dar şi el are nevoie de informaţiile tale. Nu ai altă opţiune decât să colaborezi. Este o competiţie pozitivă şi este o colaborare pozitivă, nu se exclud între ele. Dacă vreţi, putem să-i spunem „coopetiţie” (competiţie+colaborare). Lucrul acesta funcţionează în aşa fel încât, în cadrul marilor experimente, avem un grup de oameni care fac observaţii vizavi de un proces fizic, şi avem un alt grup care fac observaţii pe acelaşi lucru, dar folosind metode diferite. Într-un final, cel mai bun experiment va ajunge să fie publicat, dar amândouă metodele au contribuit pozitiv şi coreent pentru a duce la acelaşi rezultat.

A.M: Cum au ajuns cercetătorii de la CERN să inventeze Internetul?

RDH: La vremea aceea, 1989, eram la CERN, lucram ca cercetător şi nu mi-am dat seama că se întâmplă ceva atât de important, adică naşterea internetului. A venit în mod automat, natural, din punctul nostru de vedere, dar abia mai târziu mi-am dat seama ce impact are, ce pas am făcut în domeniul comunicării şi cooperării mondiale. Era natural să se dezvolte internetul pentru noi (fizicienii) fiindcă experimentele erau uriaşe, internaţionale, încât aveam nevoie de o platformă software care să împacheteze toate aceste date, care să le permită cercetătorilor să transmită de la unii la alţii acest volum imens de date şi să avem cu toţii acces la această informaţie în mod direct şi imediat. A fost fantastic.

A.M: Povestiţi-ne despre perioada când aţi fost director al CERN (2009 - 2015), despre descoperirea bosonului Higgs.

RDH: A fost o perioadă fantastică pentru mine. Eu mă întorsesem înapoi la Universitate, la Hamburg, în 1998, şi colaboram cu CERN de acolo. În 2007 mi s-a oferit poziţia de director general al CERN. Am acceptat. În 2009 am început munca. La vremea aceea, marele accelerator, Large Hadron Collider (LHC), nu funcţiona bine, nu reuşisem să strângem date. Astfel, primul lucru pe care a trebuit să-l facem a fost să reparăm LHC-ul ca să putem merge mai departe cu experimentele. În 2010 am început să adunăm date şi ne-am dat seama că dacă LHC-ul funcţiona timp de doi-trei ani cât să adunăm suficiente date, aveam şansa să descoperim ceva. Şi aşa a fost, am descoperit bosonul Higgs. Am oprit LHC-ul după aceea şi l-am recalibrat şi am început din nou experimente în 2015, folosind o energie şi mai mare, deschizând practic o nouă fereastră către Univers.

A.M: După descoperirea bosonului Higgs, ce vă propuneţi să mai găsiţi, care este viitorul pentru CERN, ce experimente se vor mai face acolo?

RDH: Vrem să descoperim mult mai multe decât ne permite tehnologia momentan. Ceea ce facem acum este să măsurăm toate proprietăţile bosonului Higgs. Este singura particulă de acest fel? Mai sunt altele? Există o familie de particule de acest gen? Măsurând cum se comportă bosonul Higgs ne putem da seama dacă e singur sau dacă mai sunt şi alte astfel de particule în Univers. Pentru a înţelege asta, trebuie să măsurăm timp de mulţi ani proprietăţile acestui boson. Un alt lucru ar fi că în momentul de faţă, bosonul Higgs ne ajută să înţelegem doar 5% din Univers, 95% ne este necunoscut. E vorba de energie întunecată, de materie întunecată. Visul meu este ca LHC-ul să descopere particula care alcătuieşte materia întunecată.

A.M.: Puteţi să ne explicaţi pe scurt ce este bosonul Higgs?

RDH: Bosonul explică de ce noi existăm.

Citeşte continuarea în Mediafax!