În Odiseea, epopeea atribuită lui Homer, eroul Odiseu, regele insulei Itaca, înfruntă ciclopi, sirene și zei ostili în lunga sa călătorie spre casă după războiul troian.
În tot acest timp, soția lui, Penelopa, duce o luptă de altă natură. Nu pleacă în expediții, nu participă la bătălii și nu este ajutată de puteri supranaturale. Cu toate acestea, reușește să reziste ani la rând presiunilor de a se recăsători și să păstreze intacte gospodăria și autoritatea regelui absent.
Pentru numeroși cercetători ai literaturii antice, Penelopa este unul dintre cele mai inteligente personaje create de Homer. Victoria ei nu este militară, ci una obținută prin răbdare, strategie și inteligență.
Potrivit epopeii lui Homer, Odiseu (Ulise) pleacă în războiul troian și ajunge acasă abia după douăzeci de ani: zece petrecuți pe câmpul de luptă și alți zece încercând să revină în Itaca.
În tot acest timp, soția sa rămâne singură la conducerea palatului, alături de fiul lor, Telemah, încă prea tânăr pentru a-și impune autoritatea.
Și pe măsură ce anii trec fără nicio veste despre Odiseu, tot mai mulți nobili din Itaca îl consideră mort. Ocupă palatul regal, trăiesc pe seama averii sale și o presează pe Penelopa să se recăsătorească, sperând că unul dintre ei va deveni noul rege al insulei.
Penelopa le spune pețitorilor că își va alege un nou soț abia după ce va termina de țesut giulgiul funerar pentru Laertes, tatăl lui Odiseu, ajuns la bătrânețe. Nimeni nu avea motive să se îndoiască de un asemenea gest, iar bărbații acceptă să aștepte.
În fiecare zi, Penelopa lucrează ore întregi la războiul de țesut. Noaptea însă, după ce palatul adoarme, desface în ascuns tot ceea ce țesuse peste zi. Astfel, lucrarea nu este niciodată terminată.
Timp de aproape trei ani, planul funcționează perfect. Pețitorii cred că giulgiul înaintează încet, fără să-și dea seama că, în fiecare noapte, Penelopa revine la punctul de plecare.
În cele din urmă, una dintre servitoare le dezvăluie secretul. Înșelătoria este descoperită, iar Penelopa este obligată să ducă țesătura până la capăt. Chiar dacă stratagema fusese descoperită, Penelopa câștigase deja aproape trei ani – timp suficient pentru ca speranța întoarcerii lui Odiseu să rămână vie.
Timp de secole, Penelopa a fost privită aproape exclusiv ca simbol al fidelității conjugale. În ultimele decenii însă, cercetătorii au început să pună accent pe un alt aspect al personajului. În locul imaginii unei soții care își așteaptă pasiv soțul, ei văd o femeie care administrează un regat aflat în criză, ia decizii dificile și negociază permanent cu pețitorii care încearcă să profite de absența lui Odiseu.
În multe privințe, ordinea din palat se menține datorită ei. Din această perspectivă, Penelopa nu este doar simbolul fidelității, ci și unul dintre primele personaje feminine din literatura occidentală a cărui putere vine din inteligență, răbdare și capacitatea de a găsi soluții în situații imposibile.
Momentul cel mai celebru al reîntâlnirii dintre cei doi nu este însă îmbrățișarea.
După întoarcerea lui Odiseu și uciderea pețitorilor, Penelopa nu se grăbește să creadă că bărbatul din fața ei este într-adevăr soțul ei. După douăzeci de ani de absență și de vești contradictorii, neîncrederea ei pare firească. În loc să-l creadă imediat, hotărăște să-l supună unei ultime încercări.
În fața lui, îi cere unei servitoare să scoată patul lor matrimonial din dormitor și să îl pregătească într-o altă încăpere. Odiseu reacționează imediat și protestează: patul nu putea fi mutat, fiindcă îl construise chiar el în jurul trunchiului unui măslin încă înrădăcinat în pământ. Camera fusese ridicată în jurul copacului, iar patul făcea parte din însăși structura ei.
Tocmai această reacție îi confirmă adevărul. Secretul construcției patului era cunoscut doar de cei doi soți, iar explicația lui Odiseu nu mai lăsa loc niciunei îndoieli: bărbatul întors acasă era, într-adevăr, regele Itacăi.
Imaginea Penelopei nu a rămas aceeași de-a lungul timpului.
Unii autori din Antichitate au încercat chiar să-i conteste fidelitatea, atribuindu-i relații cu alți bărbați și transformând-o, în unele variante ale mitului, în mama zeului Pan. Cei mai mulți cercetători consideră însă că aceste tradiții sunt târzii și nu fac parte din versiunea homerică.
În schimb, literatura modernă a redescoperit-o dintr-o perspectivă diferită.
În romanul The Penelopiad (2005), scriitoarea canadiană Margaret Atwood spune povestea chiar din vocea Penelopei, transformând-o din personaj secundar într-o femeie care își revendică propria versiune a istoriei.
La aproape trei milenii după apariția Odiseei, Penelopa continuă să inspire scriitori, regizori și cercetători. Personajul revine în atenția publicului odată cu noua adaptare cinematografică a Odiseei, regizată de Christopher Nolan, în care Penelopa este interpretată de Anne Hathaway.
În Odiseea, Penelopa amână alegerea unui nou soț timp de aproape trei ani desfăcând în fiecare noapte giulgiul pe care îl țesea ziua.
Patul matrimonial al lui Odiseu era construit în jurul trunchiului unui măslin viu, motiv pentru care nu putea fi mutat fără a fi distrus.
Unii autori antici au propus versiuni alternative ale mitului, în care Penelopa nu mai apare ca model al fidelității, însă acestea sunt considerate tradiții târzii și diferite de epopeea lui Homer.
Romanul The Penelopiad al lui Margaret Atwood spune întreaga poveste a Odiseei din perspectiva Penelopei și a celor douăsprezece slujnice executate la întoarcerea lui Odiseu, oferind una dintre cele mai cunoscute reinterpretări moderne ale mitului.
Surse:
https://www.britannica.com/topic/Penelope-Greek-mythology
https://www.worldhistory.org/Penelope/
Cum să îmbătrânești sănătos, conform medicilor greci și romani din antichitate
10 fapte surprinzătoare despre Pompeii, cel mai faimos dezastru al Antichității
Orfeu a existat cu adevărat? Secretul celui mai mare falsificator al Antichității
De la pietricele la buletine: Călătoria votului din Antichitate spre modernitate