Experţii au decis: Ora la care mănânci este mai importantă decât ceea ce mănânci

Autorii studiului au analizat efectele nutritive ale obiceiurilor alimentare şi susţin că respectarea unui program al meselor este crucială pentru sănătatea noastră, scrie CSID.

• S-A LANSAT ARCMEDIA, CEL MAI MARE GRUP DE PUBLISHING DIN ROMÂNIA
• Panică la Hollywood după prăbușirea Warner Bros

Echipa de cercetători notează într-o lucrare publicată în British Journal of Nutrition că sunt necesare mai multe studii pentru a stabili cu exactitate efectele meselor neregulate. Se pare că un program haotic al meselor pot creşte riscul de dezvolta diabet de tip 2, hipertensiune şi chiar obezitate.

Dacă nu mănânci la ore fixe, organismul tău nu ştie când va primi hrană şi de la prima masă se vede nevoit să îşi păstreze nutrienţi pentru mai târziu, ceea ce înseamnă că te vei alege cu câteva depozite de grăsime, respectiv câteva kilograme în plus. Cel mai rău, însă, este să mănânci la ore foarte târzii sau chiar să te trezeşti noaptea pentru mâncare.

Persoanele care lucrează noaptea şi sunt nevoite să mănânce la ore târzii, au cel mai adesea probleme de greutate, pentru că procesul de digestie este în repaus noaptea, iar activitatea cardiacă scade semnificativ. De aceea, aceste persoane au un risc de două ori mai mare de a ajunge la obezitate decât cele care mănâncă echilibrat şi la aproximativ aceleaşi ore din zi.

„Se pare că există mai mult adevăr decât credeam în faimoasa zicală «Mănâncă la micul dejun ca un rege, la prânz ca un prinţ şi seara ca un cerşetor». Cu toate acestea, sunt necesare investigaţii ulterioare. Deşi înţelegem mai bine ce anume ar trebui să mâncăm, rămâne întrebarea care dintre mese ar trebui să ne ofere cel mai mare aport de energie. Deşi dovezile sugerează că un aport mai mare de calorii este asociat cu obezitatea, încă nu înţelegem dacă aportul energetic alimentar ar trebui distribuit egal pe parcursul zilei sau dacă micul dejun ar trebui să ofere cea mai mare parte a energiei”, a explicat doctorul Gerda Pot, expert în nutriţie la King’s College London şi co–autor al studiului.

Sursa: CSID