Zgomotul din oceane a devenit de nesuportat pentru mamiferele marine

Cetaceele comunică prin sunete. Pentre ele, auzul este la fel de important precum văzul la oameni. Dacă în ocean există poluare fonică, ele nu mai pot comunica.

„Ceaţa acustică” afectează comunicarea mamiferelor marine care, de obicei, pot transmite semnale sonore la sute de kilometrii depărtare cu scopul de a se orienta în călătoriile lor pentru reproducere şi hrană.

• Guvernul Greciei vrea să ofere tururi private de 5.000 de euro la Acropole
• Prietenia neașteptată dintre o coțofană și un câine a stârnit o amplă dezbatere în Australia

Traficul generat de ambarcaţiunile mici care trec prin ape cu adâncime redusă poate reduce comunicarea dintre delfinii cu bot gros cu aproape 26% şi cea dintre balenele-pilot cu 58%.

Omul de ştiinţă Nicolas Entrup, care lucrează pentru organizaţiile Ocean Care şi Natural Resources Defense Council, spune că, pentru mamifere, oceanul este pe cale de a deveni la fel de zgomotos precum un club de noapte pentru oameni. Va fi un mediu în care aceste animale vor supravieţui o perioadă, dar nu vor face faţă zgomotului continuu.

Deşi suprafaţa acoperită de apă este vastă, căutarea şi adaptarea la noi habitate se dovedeşte anevoioasă pentru mamifere.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât încălzirea globală a permis deschiderea unor noi rute maritime în Oceanul Arctic.

Afectat de această schimbare este mai ales narvalul, care are un auz extrem de bine dezvoltat, dar care nu va avea unde să migreze, întrucât el nu trăieşte decât în ape foarte reci.

În aceeaşi situaţie este şi beluga sau delfinul alb, care are capacitatea de a depista navele de la 30 de kilometri. În migraţia sa spre ţărmurile din nordul Canadei, delfinii albi vor fi nevoite să străbată aceleaşi rute pe care acum le parcurg şi ambarcaţiunile mari.

Aceste mamifere se vor chinui să îşi menţină cursul în timpul migraţiei prin apropierea Insulelor Baffin, ţinând cont de faptul că pescuitul din zonă a ajuns la un nivel mare.

Mai mult decât atât, sonarele pentru detectarea submarinelor sunt suspectate că duc la eşuarea în masă a balenelor. Spre exemplu, în anul 2002, 15 balene au decedat în Insulele Canare în urma unui exerciţiu desfăşurat de NATO.

O altă ameninţare o reprezintă căutarea petrolului şi a gazelor naturale din platformele continentale, întrucât aceste tehnologii folosesc tunuri cu aer pentru a detecta posibilele bogăţii naturale. Un astfel de proiect a avut loc acum câţiva ani pe coasta de nord-est a Americii, când unei specii de balenă protejată de lege i s-a blocat posibilitatea de a comunica pe tot parcursul operaţiunilor desfăşurate în zonă.

Pericolul poate veni chiar şi din partea unor proiecte aşa-zis prietenoase cu mediul. Vorbim aici despre construirea centralelor eoliene, care presupun instalarea unor turbine de dimensiuni mari. Pentru a monta aceste turbine inginerii sunt nevoiţi să perforeze solul platformei continentale cu ciocane pneumatice. Aceste unelte produc un zgomot ce ajunge până la 250 db, lucru ce duce la moartea mamiferelor marine aflate în apropiere.

„Tabloul este unul sumbru, dar dispunem de cunoştinţele şi de metodele necesare pentru a remedia anumite probleme. Spre exemplu, este foarte uşor să reduci zgomotul produs de bărci. Doar uitaţi-vă la armatele care ştiu cum să facă acest lucru”, a declarat Michel Andre, un cercetător francez.

Europa a devenit un pionier în acest domeniu, finanţând un proiect pentru etichetarea ambarcaţiunilor în ceea ce priveşte nivelul de zgomot produs, iar Uniunea Europeană lucrează la o directivă prin care să impună reducerea nivelului zgomotului.

Sursa: AFP