Au fost descoperite genele care influenţează dimensiunea creierului şi inteligenţa

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de ştiinţă cunosc de ceva timp faptul că dimensiunile şi volumul unor părţi ale creierului sunt corelate cu anumite afecţiuni, printre care autismul şi boala Alzheimer. Creierele copiilor autişti, de exemplu, tind să fie mai mari decât cele ale copiilor ce nu suferă de această afecţiune, iar în cazul pacienţilor suferinzi de Alzheimer, regiunea creierului responsabilă pentru memorie, hipocampusul, tinde să fie mai mică.

Dimensiunea creierului tinde să fie o trăsătură pe care copiii o moştenesc de la părinţi, ceea ce sugerează că genele joacă un rol important. Acest lucru sugerează la rândul său faptul că genele influenţează vulnerabilitatea la anumite afecţiuni cerebrale ce depind de dimensiunea creierului, fiind vorba mai ales de genele care afectează memoria şi capacitatea lingvistică.

• ONU avertizează: 363 de milioane de oameni de pe Pământ sunt în pericol de foamete acută
• Îți place să stai la masă cu alte persoane? Vești bune de la specialiști!

Pentru a identifica genele responsabile pentru dimensiunea creierului, peste 200 de cercetători de la 100 de instituţii din întreaga lume au folosit două tehnici sofisticate: au studiat cu ajutorul aparatelor de imagistică cerebrală prin rezonanţă magnetică creierele a 21.151 de persoane, atât sănătoase cât şi suferind de depresie, anxietate, Alzheimer şi schizofrenie, analizând apoi în detaliu şi ADN-ul acestora.

Studiul a relevat existenţa a două variante genetice importante. Una dintre ele influenţează dimensiunea generală a creierului, iar cealaltă este asociată cu volumul hipocampusului (supranumit „centrul memoriei”), ce tinde să fie mai mic la persoanele afectate de demenţă.

„Niciuna dintre aceste variante genetice nu va garanta că persoana care le are va suferi de aceste afecţiuni, însă probabilitatea ca acest lucru să se întâmple creşte semnificativ”, a declarat Paul Thompson, profesor de neurologie şi psihiatrie la Facultatea de Medicină a UCLA şi totodată coordonatorul studiului.

Persoanele care aveau varianta genetică asociată unui hipocampus mai mic prezentau o micşorare a creierului similară celei ce are loc de-a lungul a 5 ani de îmbătrânire. Acest lucru, explică Thompson, înseamnă că reducerea funcţiei cerebrale ce are loc în timpul îmbătrânirii va fi accelerată în cazul acestor persoane.

„Persoanele care au această genă sunt de fapt cu 5 ani mai bătrâne decât ar trebui să fie. Aceasta este o descoperire genetică importantă”, a declarat Thompson.

Cealaltă variantă genetică descoperită de echipa de oameni de ştiinţă era corelată cu volumul creierului, fiind de asemenea asociată unei schimbări în IQ de 1,3 puncte. Efectul genei asupra IQ-ului era mic, dar semnificativ, fiind observabil în teste.

Oamenii de ştiinţă cred că descoperirea acestor două variante genetice poate duce la îmbunătăţirea diagnosticării şi a tratamentului afecţiunilor cerebrale. În cazul afecţiunii Alzheimer, experţii cred că oamenii pot folosi tehnici de stimulare a creierului, printre care activitatea fizică, educaţia continuă şi interacţiunea socială, pentru a consolida structurile neuronale, construind astfel un „stoc” cognitiv, echivalentul unui fond de economii pentru creier. Pe măsură ce reţelele neuronale se deteriorează cu înaintarea în vârstă, creierul poate apela la „stocul” construit în timp, pentru a compensa pierderea ţesutului.

În cazul persoanelor ce prezintă variantele genetice identificate acum de oamenii de ştiinţă, acest „stoc” este mai mic, astfel că sunt mai vulnerabile la factori externi, precum obezitatea sau consumul excesiv de alcool, ce reduc la rândul lor volumul creierului.

Cercetătorii afirmă că studiul sugerează că imagistica cerebrală reprezintă o metodă eficientă de a identifica activitatea genelor, fiind posibilă observarea contribuţiei acestora la afecţiuni înainte ca acestea să ducă la apariţia simptomelor. „Rezultatele studiului nostru reprezintă un punct important în dezvoltarea medicinei creierului, oferind o mai bună înţelegere a metodelor prin care putem preveni declinul cerebral”, a concluzionat Thompson.

Surse: TIME, UCLA