Mitul Multitaskingului sau cum ne complicam singuri viata

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Neuron / Napoleon

Si totusi, potrivit unui studiu publicat recent in revista
Neuron, chiar si-atunci cand credem ca ne-am
perfectionat capacitatea pentru multitasking, de fapt nu ne-am
imbunatatit-o decat pe aceea de a sari mai rapid de la o treaba la
alta si-inapoi. Cu alte cuvinte, desi ne putem antrena
creierul sa lucreze mai eficient in timp ce noi ne facem numarul de
„jonglerie”, de fapt nu reusim niciodata chiar sa facem
doua lucruri simultan. Pur si simplu, creierele noastre nu
sunt „construite” astfel incat sa rezolve acel soi de procesare
paralela a informatiilor de care ne place sa credem ca suntem
capabili.

Pe de alta parte, unii sunt gata sa bage mana-n foc ca
exista persoane capabile sa faca mai multe lucruri
deodata. De fapt, exista o teorie conform careia, in urma
unui antrenament sustinut, poti face astfel incat anumite
activitati de rutina sa devina „automate”, si daca acea parte a
creierului insarcinata cu „procesarea” fiecarui detaliu nu trebuie
sa depuna respectivul efort, atunci iti poti vedea de-al tau
multitasking bine merci (ca muncesti, nu gandesti, nu-i
asa?!…).

Lucrurile ar putea totusi sa nu stea chiar asa; cel putin daca e
sa dam crezare celor mai recente studii in materie. Pe cat se pare,
chiar si „multitaskerii” indelung antrenati tot au nevoie sa-si
„consulte” cortexul prefrontal cerebral pentru a duce o trebusoara
la bun sfarsit, doar ca practica face ganditul mai
„sprinten”, permitandu-le asadar sa treaca de la un „task” la altul
destul de rapid incat sa para a le rezolva in mod
simultan.

Multitaskingul, un “contorsionism” cognitiv

Conceptul a fost imprumutat din informatica si desemneaza
capacitatea unui sistem de a urmari mai multe programe in
mod concomitent, dar unii il considera doar „sindrom de
atentie partiala continua provocata de utilizarea multipla a
tehnologiilor digitale”. Mai simplu spus, tendinta
schizofrenica a omului modern complet cufundat in ecosistemul
tehnologic, care urmareste si administreaza mai multe instrumente
de comunicare, coplesit sub imensa cantitate de date, informatii si
stimuli.

In ultima instanta, mai mult sau mai putin si fiecare in felul
lui, toti practicam o forma de multitasking; numai ca cei convinsi
ca acesta reprezinta si un indicator al eficientei vor trebui sa-si
schimbe parerea.

Studiile facute in ultimii ani de cercetatori de la
Massachusetts Institute of Technology (Mit) din Cambridge si unele
experimente conduse de Michigan University si Federal Aviation
Administration au demonstrat ca e foarte dificil sa duci la
bun sfarsit doua activitati in acelasi timp intrucat creierul nu ia
in considerare o a doua sarcina la care este supus decat dupa ce a
rezolvat-o pe prima, si ca mutarea atentiei de la o
sarcina la alta are implicatii negative asupra performatelor
profesionale. Iar daca multitaskingul comporta o capacitate de
elaborare mai rapida si mai flexibila a informatiilor, o face
platind un pret: inhiband procesele de formare a memoriei de lunga
durata.

Multitaskingul este „ca si cum ai juca tenis cu trei
mingi” considera psihiatrul american Edward M. Hallowell.
Adica, super-activitatea la care ne supunem creierul este cu
adevarat apreciabila, dar la fel sunt si efectele nocive pe care le
riscam, deoarece a-ti deplasa atentia de la o sarcina la alta aduce
prejudicii concentrarii atentiei si perceptiei, capacitatii de
invatare si dobandirii unor cunostinte aprofundate, scade
performantele intelectuale, reduce productivitatea, si in general
are repercursiuni negative asupra nivelului de stres
resimtit si a starii de spirit.

De asemenea, desi activitatile multiple desfasurate concomitent
iti creeaza iluzia ca poti face multe lucruri deodata, asta nu
inseamna nici pe departe ca ai castigat timp. Tentativa e iluzorie
si imposibil de atins pentru simplul fapt ca in natura nu
exista deocamdata un creier capabil sa desfasoare mai multe
activitati simultan, cu maxim de rezultate si mai ales, fara
stres.

Bolnavi de conexiune nereusita

„Generatia multitasking”: asa au fost definiti tinerii nascuti
in anii ’90, care par a fi cumva inzestrati din nascare cu
capacitatea de a desfasura mai multe activitati in acelasi timp,
servindu-se de tot mai multe medii si limbaje; daca pana in urma cu
circa 10 ani parintii puteau cere copiilor „sa inchida
televizorul”, de-acum „mantra” ar trebui sa contina „si
calculatorul/ telefonul/ iPod-ul/consola video, etc”.

Or fi (unii) adulti alarmati cu privire la viitorul propriilor
copii, dar realitatea este ca pe acestia din urma nu-i
ingrijoreaza. Ba chiar dimpotriva. Cei mai multi declara ca
se simt cat se poate de in largul lor utilizand mai multe
tehnologii deodata si ca acest lucru le permite sa se achite de
indatoriri (vezi teme) in mai putin timp. De ce sa citesti
capitole lungi, interminabile dintr-o carte cand le poti
„sintetiza” printr-un simplu click? Dintr-o carte ajunge daca
intelegi „conceptul fundamental”, iar dintr-un film, „cum se
termina”, nu-i asa?

Psihologii americani discuta despre o noua „epidemie” in
randul teenager-ilor, o boala care le „scurt-circuiteaza” creierele
si pe care au numit-o „off-line disease” (maladia
conexiunii nereusite): ajunge o simpla cadere a retelei de internet
in cartier pentru ca cei afectati sa cada prada unor atacuri de
panica, insomnie, dureri de cap si de stomac. Simptome care cel mai
adesea dispar ca prin minune odata cu restabilirea conexiunii.
(Cunoscutul serial de animatie Southpark a avut un episod, Over Logging, foarte
spumos dedicat acestei teme.)

Arme de distragere in masa

Atentia fragmentata, scaderea concentrarii si memoria
defectuoasa creeaza probleme semnificative dezvoltarii capacitatii
de analiza critica si rationament a generatiei
multitasking. Potrivit cercetatorului american Jordan
Grafman, a face salturi „mortale” intre un media si altul nu este
decat o obositoare gimnastica mentala care nu duce la nimic bun.
Adevarata invatare, afirma el, implica ore in sir de
studiu, reflectie si analiza. Prin urmare, tinerii se
adapteaza tot mai mult unor „performante scurte” si cel mai
probabil, in eventualitatea necesitatii de a dezvolta un concept se
vor dovedi incapabili sa raspunda intr-o maniera adecvata.

Totusi, nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu acest
scenariu catastrofic. Intr-un studiu publicat in revista
Newsweek se afirma ca multitudinea de informatii
si stimuli primite de o persoana simultan favorizeaza creierul si
gandirea. In cadrul experimentului citat in revista,
inchisi intr-o camera bombardata cu lumini si sunete, voluntarii
adolescentii au reusit sa se concentreze rezolvand probleme simple
de matematica si scriind teme scurte, spre deosebire insa de cei
adulti, care au clacat. Iar motivul pentru care acest lucru este
normal pentru tineri, dar nu si pentru parintii lor, spun
specialistii in cauza, nu este numai obisnuinta; tine de insasi
fiziologia creierului: in mod deosebit de
Zona Brodmann 10 din cortexului prefrontal, unde
sunt „parcate” si apoi preluate sarcinile mentale
ne-finalizate.

Aceasta regiune se pare ca este una dintre primele afectate de
varsta si da impresia simultaneitatii in ceea ce in
realitate este o rapida succesiune de actiuni cerebrale.
Pentru ca, pana la urma, procesorul uman (la fel ca cel al
computerului) tot nu poate face doua lucruri complexe deodata.

CITESTE SI:

• Prezinta-te in LUMILE
  VIRTUALE
• Viitorul televiziunii
• Internetul ajuta batranii