De ce creştinii îşi fac semnul crucii?

Semnul crucii a fost încă din timpuri străvechi, o alegere de mărturisire vizibilă a credinţei creştinilor, prin faptul că aceştia coboară asupra lor simbolul crucii pe care s-a răstignit Mântuitorul. Se pare că primul semn al crucii a fost făcut la Cina cea de Taină şi la momentul înmulţirii pâinilor, chiar de câtre Iisus Hristos care a binecuvântat bucatele făcând asupra lor semnul crucii. Cea mai veche mărturie asupra semnului crucii făcut de către creştini ne parvine de la Justin Martirul, din anul 160 după Hristos.

 

Creştinii practicanţi îşi fac semnul crucii în cele mai importante momente ale vieţii, precum şi când ies din casă, când intră şi ies din biserici şi mânăstiri, când se apucă de lucrări noi, precum şi în timpul rugăciunilor. Primele trei degete ale mâinii drepte cu care se face semnul crucii simbolizează Sfânta Treime Creştină compusă din Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Degetele inelar şi cel mic care sunt lipite de podul palmei au şi ele semnificaţia proprie, cu privire la cele două firi ale Mântuitorului, cea divină şi cea umană, unite ulterior într-o singură fiinţă, anume Întruparea Cuvântului.

Credinciosul care îşi face semnul crucii îşi ia angajamentul faţă de Sfânta Treime pentru renunţarea la păcate şi patimi, precum şi înaintarea cu Hristos alături spre înviere şi mântuire.

 

Creştinii romano-catolici fac semnul crucii cu palma deschisă şi îl fac invers decât ortodocşii, anume de la umărul stâng la cel drept. Cu toate acestea, la început, catolicii se închinau la fel ca ortodocşii, cum menţiona şi Papa Inocenţiu al III-lea în anul 1216.

La creştinii ortodocşi semnul crucii se face prima dată spre frunte, apoi la buric, spre umărul drept şi pe umărul stâng. În cultul ortodox, semnul crucii trebuie făcut clar şi demn, nu superficial sau în grabă.

Protestanţii respectă Crucea, dar nu îşi fac semnul crucii, iar cei din cultele neoprotestante nu o venerează şi nu-şi fac niciodată cruce.