Este adevărat că există două locuri în lume unde poți păși direct pe mantaua Pământului?

Dacă știi unde să cauți, poți întâlni afirmația că există unul sau două locuri pe Pământ unde poți merge direct pe manta. Este adevărat? Ce înseamnă, de fapt, acest lucru și cum este posibil?

Orice model științific al Pământului arată scoarța învelind mantaua, care înconjoară la rândul ei nucleele extern și intern. În mod normal, pentru a ajunge la manta ar fi nevoie să forăm adânc sub scoarță.

Într-un anumit sens, mantaua „vine” uneori la suprafață. Vulcanii de deasupra punctelor fierbinți sunt alimentați de fluxuri de material fierbinte din manta, care străpung scoarța și ies sub formă de lavă. Însă dacă simpla pășire pe roci vulcanice solidificate ar însemna mers pe manta, acest lucru ar fi posibil în sute de locuri, nu doar într-unul sau două.

Care sunt cele două locuri de pe Terra unde poți merge direct pe manta?

Așadar, care sunt locurile unde poți merge direct pe manta? Afirmațiile mai îndrăznețe se leagă de insula subantarctică Macquarie, aparținându-i Australiei. Aici nu este vorba doar despre lavă solidificată, ci despre o porțiune de manta ridicată intact la suprafață. În 1997, insula a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO, fiind descrisă drept „singurul loc de pe Pământ unde forțele tectonice au adus roci din mantaua oceanică la suprafață, în contextul unei limite de plăci tectonice încă active”.

Macquarie este mică, de aproximativ două ori dimensiunea Manhattanului, dar face parte dintr-o creastă submarină de circa 1.600 de kilometri, formată în mare parte din material din manta, comprimat între plăcile Indo-Australiană și Pacifică. Cea mai mare parte a acestei creste rămâne sub apă; doar insula Macquarie și câteva insule din apropiere ies deasupra nivelului mării.

Un alt loc celebru este Parcul Național Gros Morne, din Newfoundland, Canada, care susține că este unul dintre cele doar două locuri de pe Pământ unde poți păși pe roci din manta. Și acesta este sit UNESCO și oferă unele dintre cele mai bine studiate mostre de manta. Platourile sale au aproape jumătate de miliard de ani și includ roci din manta și din scoarța oceanică, ușor de recunoscut prin culoarea roșiatică dată de fierul oxidat sau verdele închis al olivinei, scrie IFL Science.

O afirmație intens dezbătută

Totuși, afirmația că doar aceste două locuri permit „mersul pe manta” este disputată. Alte regiuni din Newfoundland s-au format prin procese similare, iar Charles Darwin a remarcat că arhipelagul Saint Peter and Saint Paul, din Atlanticul de Sud, nu este vulcanic, ci rezultatul ridicării geologice, fiind parțial alcătuit din material din manta. Deși aceste insule sunt extrem de mici și greu accesibile, ele ar putea intra în aceeași categorie.

Atât Macquarie, cât și Gros Morne s-au format la limite de plăci tectonice. Uneori, coliziunile continentale pot strânge și ridica nu doar scoarța oceanică, ci și fragmente de manta, formând structuri numite ofiolite. Majoritatea ofiolitelor sunt însă vechi, fragmentate și erodate, ceea ce face dificilă ideea de a „merge pe manta”.

UNESCO descrie totuși Macquarie drept „un exemplu aproape intact de ofiolit”. Deși detaliile exacte ale formării ambelor situri rămân dezbătute, ele sunt considerate cele mai clare și accesibile exemple de manta expusă la suprafață. Chiar dacă nu sunt singurele locuri de acest tip de pe Pământ, cu siguranță sunt cele mai bune cunoscute până acum.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce a descoperit un submersibil care explora cratere gigantice pe fundul Pacificului?

Geologia care susține munții Himalaya este încă un mister pentru oamenii de știință

Cercetătorii au descoperit un ecosistem uriaș, plin de viață, la kilometri sub suprafața Pământului

Porțiuni uriașe din fundul mării sunt în mod misterios „răsturnate”, au descoperit oamenii de știință