România, într-un coșmar strategic și militar

Declanșarea Primului Război Mondial a surprins România într-un moment extrem de delicat. Din punct de vedere militar, România se găsea într-un coșmar strategic, fiind înconjurată de trei vecini, toți cu intenții agresive la adresa statului român. Planurile operative ale Armatei Române luau în calcul posibilitățile de război cu vecinii agresivi, însă în 1914, la debutul războiului, situația internațională s-a schimbat cu repeziciune, punând România într-o situația periculoasă.

În vara anului 1914, România era formal membră a Triplei Alianțe ce era compusă din Germania, Austro-Ungaria și Italia. Însă, intervenția României din 1913 în cel de Al Doilea Război Balcanic a creat o stare de tensiune cu Austro-Ungaria care sprijinea Bulgaria.

• Mica Înţelegere, alianţa promiţătoare a României care a fost distrusă într-o singură zi
• Disensiuni între doi ambasadori „aliați” acreditați la București: „Are o doză extrem de mare de vanitate”

Acesta a fost momentul în care planurile operative strategice nu au mai luat în calcul doar un război împotriva Rusiei sau a Bulgariei, ci și un război împotriva Austro-Ungariei.

Posibile planuri de război

Astfel, Marele Stat Major român a elaborat planuri de război denumite cu primele litere ale alfabetului pentru posibile confruntări cu cei trei vecini. Litera „A” viza ipotezele de război cu Bulgaria, litera „B” cu Austro-Ungaria, iar litera „C” cu Rusia țaristă. Fiecare dintre aceste planuri, avea și diverse sub-variante în funcție de actorii statali ce mai puteau interveni în eventualitatea unui conflict.

Escaladarea tensiunilor internaționale din vara anului 1914 a surprins România într-un moment în care ipoteza „C” nu era finalizată.

La 29 iulie 1914, maiorul Radu R. Rosetti, cumnatul premierului Ion I.C. Brătianu si șef al Biroului Operații din Marele Stat Major, i-a expediat o scrisoare primului-ministru, prin care îl anunța că i-a transmis generalului Dumitru Iliescu, secretarul general al Ministrului de Război, directivele sale. În același timp, l-a asigurat pe Brătianu că se lucrează la ipoteza războiului cu Rusia, iar cea privind Austro-Ungaria era gata.

Ipotezele pentru un război împotriva Rusiei

Prin ipoteza „C”, strategii din Marele Stat Major român propuneau mobilizarea și acțiunea a două armate împotriva Rusiei, iar contra Bulgariei a unei singure armate. Documentul pleca de la premisa că, în perioada mobilizării și a concentrări strategice, România avea un avantaj, deoarece unitățile române puteau fi concentrate mult mai rapid ca cele rusești. Dar, în vara anului 1914, lucrurile arătau diferit.

În primele săptămâni de război din vara anului, planificatorii militari români apreciau războiul cu Rusia ca având un mare grad de probabilitate. Pe de altă parte, Rusia cunoștea angajamentele României față de Germania și Austro-Ungaria și a concentrat trupe împotriva armatei române pe linia Prutului.

„La începutul lunii august 1914, situația era schimbată. România, prin decizia Consiliului de Coroană din 21 iulie/3 august, a rămas în afara conflictului, iar Rusia mobilizase numeroasa sa armată. În acest context, ipoteza `C` a trebuit amendată, elaborându-se, în răstimp de trei săptămâni, trei variante `C.1`, `C.2` și `C.3`, care plecau de la situația din acel moment, respectiv prezența trupelor ruse la granița României. (…)

În varianta `C.1`, concentrarea trupelor a fost retrasă mai la vest, în interiorul Moldovei, în valea Siretului. O atare măsură a fost motivată de faptul că trupele ruse, aflându-se pe malul Prutului, ar fi putut stânjeni mobilizarea și concentrarea armatei române.

Varianta `C.2` pleca de la premisa că Bulgaria era ostilă Rusiei, ea gravitând în orbita Puterilor Centrale. Prin urmare, trupele destinate a opera pe Frontul de sud erau transferate pe Frontul de est, constituind o a treia armată dispusă pe două linii în spatele celor două armate.

În sfârșit, varianta nr. 3, `C.3`, prevedea acțiunea conjugată a celor trei armate împotriva Rusiei, ea fiind conformă cu situația din luna august 1914, când armata rusă era deja mobilizată”, menționează istoricul militar Petre Otu în cartea „Sub semnul lui Marte, secvențe de istorie militară”.

Neutralitatea României și războiul

Consiliul de Coroană de la Sinaia a hotărât ca România să rămână neutră în conflictul ce a debutat în Europa în vara anului 1914. Tratatul Triplei Alianțe prevedea faptul că doar dacă unul dintre semnatari este atacat, toți ceilalți membri vor interveni în apărarea lui. Cum Austro-Ungaria atacase Serbia, atât România, cât și Italia și-au proclamat neutralitatea.

Dar chiar și așa, atât liderii militari, cât și cei politici români vedeau Rusia în primele săptămâni de conflict drept cel mai mare pericol pentru existența României.

În schimb, marea majoritate a societății românești simpatiza cauza Antantei (Franța, Marea Britanie, Imperiul Țarist) și dorea intrarea României în conflict pentru a elibera Transilvania de sub stăpânirea austro-ungară.

Neutralitatea României a condus și la o ameliorare a relațiilor cu Rusia, parafată prin acordul semnat între ministrul de Externe rus Serghei Sazonov și ambasadorul român de la Sankt Petersburg, Constantin Diamandy.

„Îmbunătățirea relațiilor cu Rusia, concretizată în semnarea acordului Sazonov-Diamandy (18 septembrie/1 octombrie 1914), și moartea regelui Carol I (27 septembrie/10 octombrie 1914) au schimbat situația geopolitică a României. În consecință, Marele Stat Major s-a concentrat, în următorii doi ani, pe studiul ipotezelor de război împotriva dublei monarhii”, menționează Petre Otu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum s-au schimbat planurile militare ale României după Războaiele Balcanice

Cum a ajuns un ofițer de informații francez să lucreze direct cu primul-ministru al României?

Imperiul Țarist, despre cerința României de a fi membru cu drepturi egale: „Ar produce o impresie penibilă asupra poporului rus”

Iliescu vs. Regele Mihai: Războiul Rece al României Postcomuniste. De la interzicerea intrării în țară la reconcilierea tensionată