O zi ar putea avea 25 de ore. În urmă cu 1,4 miliarde de ani, ziua avea 18 ore. Fenomenul ce stă la baza acestei schimbări

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„În timp ce Luna se îndepărtează de Pământ, viteza de rotaţie încetineşte”, a explicat Stephen Meyers, profesor de geoştiinţă din cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison.

Conform Science Daily, specialiştii au utilizat metode statistice ce îmbină teoria astronomică cu observaţiile geologice (denumită astrocronologie) pentru a cerceta trecutul geologic al Pământului. „Una dintre ambiţiile noastre a fost să utilizăm astrocronologia pentru a determina timpul din trecutul îndepărtat. Am vrut să analizăm rocile vechi de miliarde de ani într-un mod comparabil cu cel în care studiem procesele geologice din prezent”, a declarat Meyers. 

• Greutatea în plus ți-ar putea îmbătrâni creierul mai rapid, avertizează un studiu
• De ce costă atât de mult ședințele de psihoterapie și unde pot găsi oamenii ajutor gratuit…

Mişcările Pământului în spaţiu sunt influenţate de alte corpuri spaţiale ce exercită o anumită forţă asupra lui, precum alte planete sau Luna. Acest lucru determină variaţii asupra rotaţiei Pământului şi înclinaţiei axei. Variaţiile sunt cunoscute cu denumirea de ciclurile Milankovitch ce determină modul în care lumina solară este distribuită pe Pământ, ceea ce determină ritmul climatic. Cercetători precum Meyers au observat ritmurile climatice prin intermediul analizării rocilor vechi de sute de milioane de ani.

Analizarea trecutului la scala miliardelor de ani s-a dovedit, însă, o provocare. De asemenea, este complicat din cauza lipsei datelor istorice despre Lună şi a haosului Sistemului Solar. Însă, anul trecut, Meyers a reuşit să descopere ce a stat la baza haosului Sistemului Solar în cadrul unui studiu în care au fost analizate sedimente dintr-o formaţiune stâncoasă veche de 90 de milioane de ani în care se aflau urme ale ciclurilor climatice de pe Pământ. 

În prezent, Luna se îndepărtează de Pământ cu o rată de 3,82 de centimetri pe an. În acest ritm, în următoarele 200 de milioane de ani, zilele de pe Pământ ar putea ajunge la o durată de 25 de ore, spun specialiştii. 

Meyers, împreună cu cercetătorul Alberto Malinverno, din cadrul Universităţii din Columbia, au utilizat metoda statistică şi teoria astronomică pentru a studia trecutul interacţiunii Pământului cu Luna. Cei doi au testat noua metoidă pe două straturi de roci din cadrul unei formaţiuni vechi de 1,4 miliarde de ani, descoperite în nordul Chinei, şi a culmii Walvis din Oceanul Atlantic, ce are o vechime de 55 de milioane de ani.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: