Prima pagină Stiinta

"Gorila invizibila" - Cum ne tradeaza intuitia?

Cecilia Stroe | 01.12.2011 | ● Vizualizări: 573
"Gorila invizibila" - Cum ne tradeaza intuitia?     intuitia, creier, ratiune, simt + zoom
Galerie foto (3)

Intuitia este acel tip de cunoastere imediata care nu se serveste de rationament sau de cunostintele dobandite, in vreme ce ratiunea este ansamblul capacitatilor omului de a gandi, a stabili raporturi si conexiuni intre idei, a exprima judecati, a discerne adevarul de minciuna, ceea ce e corect de ceea ce e incorect. Si, inca din vremea lui Aristotel, ratiunea a fost contrapusa cunoasterii intuitive.

In ultima instanta, granita dintre intuitie si ratiune rezulta a fi, insa, destul de obscura: ne lovim mereu de termenul "rational" atribuit la ceva ce in realitate este intuitiv; apoi, multi oameni considera, in mod eronat, drept intuitive pozitii rationale in care le lipsesc mai multe informatii pentru o elaborare logica sau statistica a situatiei. In multe scenarii incerte, cred insa specialistii, decizia luata nu este insa deloc una intuitiva, ci este pur si simplu coerenta cu o procesare rapida a datelor putine avute la dispozitie; cel mai probabil aproximativa, dar nu intuitiva. Ce-i drept, se spune ca rationalitatea permite utilizarea intuitiei atunci cand timpul de procesare ar fi prea lung si ar dauna scopului deciziei. Vezi "vorba lunga, saracia omului".

Si totusi, pe cat se pare, multi dintre noi isi formeaza ideile cu privire la concepte precum timpul, energia, viteza, prin intermediul experientelor din viata de zi cu zi, intuitiv. Iar in unele circumstante, tot intuitiile noastre sunt cele care ne induc in eroare cu privire la adevara natura a realitatii.
Mai in gluma, mai in serios, un exemplu de aplicatie eronata a intuitiei este considerata pana si dragostea la prima vedere: lasand la o parte alte consideratii, spun unii cercetatori, nu exista niciun motiv pentru a te azvarli cu capul inainte si a nu strange mai multe informatii care sa te ajute sa iei o decizie "rationala" si in viata amoroasa.




Orbi din neatentie

Focalizarea atentiei asupra anumitor detalii te face orb la alte evenimente survenite pe neasteptate. Este celebrul efect al "gorilei invizibile", demonstrat in urma cu ceva vreme intr-un video-experiment de catre doi psihologi congnitivisti.

Sa privesti, dar sa nu vezi: orbirea din lipsa de atentie, asa-numita "inattentional blindness", este ceea ce se intampla atunci cand, observand o scena sau o imagine, ne concentram asupra anumitor detalii, scapand complet din vedere altele, chiar daca sunt destul de batatoare la ochi. Intr-un experiment bizar, cei doi psihologi cognitivisti, Daniel Simons si Christopher Chabris, au demonstrat ca, ocupati sa numere pasele dintre cativa jucatori de baschet, jumatate dintre participantii la studiu n-a observat un personaj imbracat in gorila traversand cadrul. Daca vi se pare incredibil si vreti sa faceti testul, priviti noua versiune a video-ului prezentata pe 10 mai, in cadrul evenimentului "The Best Illusion of the Year" desfasurat la Naples, Florida, in Statele Unite.

Intr-o carte pe tema experimentului - "The Invisible Gorilla: And other ways our intuitions deceive us"-, prezentata recent in New Scientist, Simons si Chabris explica si scopul demersului lor, acela de a arata cat de usor este sa ignori lucruri aflate exact in fata ta, atunci cand nu te-astepti sa le vezi intr-un anumit context si felul in care iluziile si ideile preconcepute ne induc in eroare zi de zi.
In carte, ei analizeaza ceea ce considera a fi sase dintre cele mai comune erori ale intuitiei:

  • orbirea din neatentie (a nu vedea lucruri aflate in campul vizual);
  • credinta ca amintirile sunt mai exacte decat sunt in realitate;
  • tendinta de a crede ca o persoana este competenta daca este sigura de ea;
  • iluzia cunoasterii (stim mult mai putin decat credem ca stim);
  • supozitia ca intre lucrurile care se intampla in acelasi timp exista o relatie de cauzalitate;
  • credinta populara - tot mai raspandita - ca exercitiile cognitive ne fac mai destepti (de fapt, se pare ca exercitiile fizice ar avea un efect mai puternic).

In opinia lui Chabris si Simons, rateurile atentiei sunt tot mai relevante in contextul vietii moderne, in care oamenii se bizuie tot mai mult pe tehnologie, pe masini si pe telefoane mobile. A observa cu o intarziere de o zecime de secunda un eveniment neasteptat poate ca nu are nicio consecinta atunci cand mergi pe jos dar, daca esti la volan, te poate ucide. Ceea ce face si mai salutara o alta descoperire: aceea ca a vorbi la telefon iti tripleaza sansele de a nu mai observa ceva neasteptat, cum ar o gorila intr-un grup de jucatori de baschet.


Confuzia din creier

Tot recent, la Universitatea din Sydney, Australia, cercetatorii Colin Clifford si Justin Harris si-au propus sa determine masura in care semnalele vizuale provenite din ochii nostri reusesc sa patrunda in reteaua de elaborare a creierului fara a fi inregistrate in mod constient. Ei au remarcat ca semnalele de feedback transporta informatii despre ceea ce ne asteptam sa vedem, influentand, intr-o oarecare masura, felul in care interpretam informatiile vizuale primite. Confruntat cu doua semnale vizuale contradictorii, observatorul o alege pe cea la care se asteapta cel mai mult, au aratat oamenii de stiinta. Clifford si Harris au pornit, in studiul lor, de la asa-numita rivalitate binoculara - maniera prin care creierul pune laolalta informatiile provenite de la cei doi ochi pentru a da mai multa profunzime vederii -, constatand ca, atunci cand cele doua imagini sunt atat de diferite incat nu pot fi "convinse" sa fuzioneze, creierul o alege doar pe una si o suprima pe cealalta, asa incat perceptia trece spontan de la o imagine la alta la fiecare cateva secunde.



Prin urmare, atunci cand privim in jurul nostru cu atentie, creierul integreaza intr-o imagine unica scene - usor diferite intre ele - furnizate de catre cei doi ochi, iar in cazul in care acestia percep lucruri complet diferite, creierul sare de la o imagine la alta fara a putea decide care dintre ele este cea "adevarata". Si asa se nasc si multe dintre iluziile optice. In opinia lui John Pettigrew, neurobiolog la Universitatea Queensland din Brisbane, Australia, astfel de fenomene apar atunci cand cele doua emisfere ale creierului se lupta pentru suprematie. Pentru a-si demonstra teoria, el a supus emisferele cerebrale a zeci de voluntari la tot soiul de "tratamente", unul mai "neortodox" decat celalalt: le-a amestecat gandurile subiectilor cu ajutorul unor campuri magnetice, le-a turnat apa cu gheata in urechi, i-a facut sa rada in hohote. Si, astfel, Pettigrew a descoperit ca, atunci cand o parte a creierului este blocata, cealalta reuseste sa-si impuna propria imagine, chiar daca ceea ce vad ochii este total diferit.

Realitatea este ca, ochii nostri sunt bombardati de o cantitate impresionanta de informatii vizuale in fiecare clipa dar, in cea mai mare parte din cazuri, avem capacitatea de a ne concentra doar asupra detaliilor care ne intereseaza. Cum functioneaza, asadar, pilotul automat cu care este dotat creierul uman? In 2009, cercetatorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au reusit sa dea o explicatie atentiei distributive si capacitatii noastre de a face mai multe lucruri in acelasi timp. Pe cat se pare, undele cerebrale "sincronizeaza" activitatea anumitor arii nervoase cu simtul vederii si ne permit sa ducem la bun sfarsit actiuni ce presupun o precizie extrema, chiar si atunci cand suntem neatenti.

Tag-uri: intuitia | creier | ratiune | simt