Prima pagină Timp Liber

Gica contra Valentine’s Day

02.13.2009 | ● Vizualizări: 369
Gica contra Valentine’s Day     valentine's day, ziua indragostitilor, cupidon, descopera, dragobete + zoom
Galerie foto (1)

Intr-un intim exercitiu de sinceritate, redactorii DESCOPERA si-au exprimat candid parerea despre (sa-i spunem) aceasta sarbatoare. Nebunaticul Cupidon s-a scremut si a tras o... inimioara, provocand o vraja dulcica prin care textele de mai jos au cazut prada romantismului si s-au suit, precum Romeo pe balconul Julietei, acolo unde niciodata n-ar fi trebuit sa ajunga. Adica pe parfumatul server, in fata ochisorilor domniilor si (mai ales) domnitelor voastre. Va pupam dulce!

Valentine’s Day... Am invins sistemul!

Departamentul anticriza financiaro-economica-globala din redactia Descopera.ro a hotarat ca anul acesta sa ne raliem si noi tendintelor actuale, sa lasam deoparte aselenizarile, amartizarile si extraterestrii (despre care cu mandrie si in nume propriu sustin ca nu exista), si sa ne spunem parerea vis-a-vis de evenimentul pe care il sarbatorim sambata, 14 februarie. O spun cu mana pe inima… IUBESC Valentine’s Day! La fel de tare pe cat iubesc si Halloween-ul, iepurasul clocitor de Pasti sau renii cu nas rosu ai lui Mos Craciun. Sau, ca sa fiu mai exact, ii iubeam. Pana anul trecut. De ce? Pentru ca fiecare dintre ele reprezenta ocazia ideala de a-mi demonstra forta individuala si de a lupta de unul singur impotriva guvernului mondial, a conspiratiilor de orice fel, a globalizarii, a extraterestrilor (despre care iarasi sustin ca probabil nu exista), a mercantilismului si a domnisoarei vanzatoare de la magazinul situat la parterul blocului meu care, in fiecare an, in preajma zilei de Sf. Valentin, isi umple vitrinele cu inimioare de ciocolata. Sa nu spuneti ca voi nu ati simtit niciun moment acelasi lucru!

Si cum poti sa il iei de guler pe cel care a inventat conceptul de Valentine’s Day, pe el si pe cei care il promoveaza an de an, decat sa ignori eforturile lor si sa nu cumperi nimic din ceea ce se straduiesc sa iti ofere? Asta am si facut... Am trecut sfidator pe langa tarabele cu trandafiri al caror pret crescuse miraculos in doar cateva ore, pe langa vitrinele incarcate de nimicuri stralucitoare si frumos ambalate. Am sfidat-o pana si pe vanzatoarea de la parterul blocului de la care am cumparat doar o paine, o punga de pufuleti si o cutie de bere (impotriva berii chiar nu am de ce sa protestez). Ha! Eram invingator! Ati incercat vreodata sa va imaginati ce simtea Sylvester Stallone atunci cand, intruchipandu-l pe Rocky (nu mai stiu al catelea dintre ei) urca o multime de trepte si isi ridica mainile invingator? Sau senzatia pe care o avea Arnold Schwarzenegger atunci cand omora Predatorul? (Ce vreti? Sunt filmele adolescentei mele) Ei bine... asa ma simteam si eu. Invinsesem sistemul! Din nefericire, victoria mea nu a avut niciun efect asupra partenerei mele de viata. Sau, ma rog, a avut unul... Nu mi-a vorbit cateva zile. Cum puteam sa o fac sa inteleaga ca, de fapt, eram amandoi niste invingatori? Ca un intreg sistem diavolesc era la picioarele noastre, iar pufuletii si cutia de bere erau bomboana de pe coliva globalizarii si a mercantilismului? Ce sfidare mai mare putea sa nascoceasca cineva? In fine, nu stiu inca de unde ii voi lua un cadou anul acesta. Ea mi-a recomandat cateva locatii dar vreau sa o surprind. Mi-am luat si o carte despre extraterestri. Stiti? Incep sa cred ca ei chiar exista! Si da, categoric...URASC Valentine’s Day!
de ADRIAN NICOLAE

Noua ordine amoroasa


Simtiti cumva dragostea si armonia plutind in aer? Eu nu. Altfel, simpla idee de a celebra amorul la scara planetara mi se pare in sine destul de dubioasa. O zi in care milioane de persoane in intreaga lume simt nevoia sa-si confirme apartenenta la un grup, cel al indragostitilor, nu poate fi, inevitabil, nimic altceva decat chintesenta kitch-ului absolut, a conformismului, a inertiei si a spiritului gregar.

de CECILIA STROE

Dragobete rullz!

Sentimentul pe care il traiesc in ultimii ani, in preajma zilei de 14 Februarie, este unul de frustrare. Sentimentul celui care a fost prostit la masa, cand el intentiona sa mannce pastrama de oaie cu mamaliga calda, ardei iute si must, iar realitatea cea hada apare sub forma unui frigider dospit cu junk-food. Avalansa chicioasa de plastic, inimioare, plapumioare, chilotei si sutiene, pernute, coarne de drac, prezervative, casatorii de o zi, cupidoni si poleiala. Toate rosii. De un rosu atat de strident si abundent incat incep sa cred ca Valentine’s Day este de fapt o sarbatoare venita din China, unde sunt produse toate aceste nimicuri rosii. Asa ca fie vorba intre noi, eu sunt convins ca Ziua lui Valentin este o sabatoare din Beijing, nicidecum una americana.

Era sa cad intr-un stereotip cu tenta nationalista si sa cred ca am uitat prea usor de Dragobetele nostru. Dar cum sa (nu) uitam de Dragobete, cand pustimea nascuta dupa ’89 nici macar nu stie de acesta sarbatoare mai veche decat crestinismul? Dragobetele nostru era la origine un vajnic flacau dac. Traditiile populare stravechi il amintesc ca pe insusi fiul Dochiei, sora lui Decebal, si Zeu al dragostei pe plaiurile dacilor si mai tarziu ale daco-romanilor. Dragobetele, denumit uneori si Cap de Primavara, era sarbatorit in functie de zona etnografica, intr-una din zilele de la sfarsitul lui Februarie si inceputul lui Martie. Fiu al asprei si nehotaratei Babe Dochia, Dragobetele reprezinta in opozitie cu aceasta pricipiul pozitiv al fortelor latente ale Naturii care se pregatesc sa explodeze sub forma Primaverii, Tineretii, Veseliei si Dragostei. Dragobetele este deci un zeu tanar si frumos al panteonului autohton, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti. Identificat fortat de unii nestiutori cu Eros, zeul iubirii la greci sau Cupidon, omologul sau de la Roma, Dragobetele este un duh precrestin chiar mai vechi decat acestia. Dragobetele este cumnat cu eroul vegetational Lazarica sau Lazarelul, cel care are in grija firul ierbii si frunzele din cranguri si paduri… Deseori se indentifica si cu Navalnicul, alt fecior frumos si periculos din traditiile romanesti. Navalnicul cel care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost pedepsit de Maica Domnului si transformat in planta de leac pentru dragostile ranite, planta care-i poarta numele…

Poporul credea ca in dreptul zilelor lui de 24, 28 Februarie sau 25 Martie, toate pasarile se strang in stoluri, ciripesc, isi aleg perechile si isi construiesc cuiburile. Cele neimperecheate ramaneau singure si fara pui pana la Dragobetele de anul viitor. Precum vietatile din Natura, fetele si baietii aflati la varsta adolescentei trebuiau sa se intalneasca in ziua de Dragobete pentru a fi indragosti tot anul in curs. De frica sa nu fie pedepsiti de Dragobete sa criripeasca precum pasarile si sa nu mai aiba glas de om, nimeni nu lucra sau deretica prin casa in ziua de Dragobete, tinuta de popor drept o sarbatoare mare, venita din mosi stramosi. Daca am plictisit prea mult pe cei tineri prin acesta scurta prezentare a Daragobetelui, imi cer cuminte iertare si ma scobor in lumea lor pentru a le spune acelasi lucru in Romgleza, noua limba a secolului XXI. Copii nu uitati: Velantains dei e naspa! Dragobete Rullz!
de NICOLAE PARLOG

Valentine’s Day? Cine? Cum? Nu? De ce?

Asa cum exista alb si negru exista si oameni care binecuvanteaza Ziua Indragostitilor, pentru simplu fapt ca le da ocazia sa isi exprime sentimentele, si oameni care urasc aceasta inventie pentru simplul fapt ca sarbatorirea dragostei are un aer care frizeaza kitsch-ul, conformismul si globalizarea. Desigur, mai sunt si cei mai putin radicali in aceasta privinta, care, manati de un spirit traditionalist, sarbatoresc Dragobetele. Si mai sunt si cei carora nu le pasa. Asa, ca mine. Nu imi pasa ca doar intr-o singura zi a anului, consacrata si hotarata de “inaltele foruri”, indragostitii mai vechi si mai noi isi amintesc de ceea ce isi datoreaza reciproc, inecandu-se in inimioare de plus si declaratii de dragoste expirate, doar pentru ca lucrurile sa isi reia fagasul normal a doua zi. Nu ma enerveaza nici faptul ca vrand sa sarbatoresc ziua de nastere a mamei mele, pe care nu o cheama Valentina, nu gasesc niciun loc liber la o cafenea sau restaurant. Dar… evident ca exista un dar!

Nu suport aglomeratia de pe trotuare, cauzata de tarabagii ambulanti care isi striga galagios ofertele, doar pentru a-ti vinde un pic de romantism ieftin. Ma deranjeaza ca dincolo de latura sentimentala, discutabila de altfel, toata aceasta nebunie de Sf. Valentin (despre care nimeni nu stie cu certitudine cine a fost exact, de vreme ce numeroase legende circula pe seama originii sale), nu este decat o sarbatoare a comercialului, a banalului si a prostului gust. Sper ca macar vremea rea de anul acesta sa scuteasca retina mea sensibila de vederea zecilor de tarabe improvizate pe care zac jalnic inimioare ponosite si maimutori vorbitori din plus. Pana la urma, cine are nevoie de o sarbatoare imprumutata pentru a-si aminti cat de frumos este sa fii indragostit… tot anul?
de GEORGIANA FEFEA

Valentine’s Day - fenomen de masa, microb accesibil si facil


Valentine’s Day sau Ziua Sfantului Valentin a devenit, mai mult decat o simpla sarbatoare, un produs de larg consum, o strategie de marketing, ce le deschide unor producatori si industriasi o vasta piata de consum si le ofera diferitelor cupluri de indragostiti care au nevoie sa-si confirme apetenta pentru partener, posibilitatea de a-si ilustra strident, rosu si catifelat, starea de interdependenta reciproca. Se contureaza deja cateva din motivele generale pentru care nu sunt un apologet inflacarat al Valentine’s Day. Este desuet si probabil ipocrit din partea unui tanar roman sa se declare patriot, un aparator al valorilor nationale si un membru refractar la valorile de import. Nu ar da bine si nu ar fi o abordare foarte sanatoasa din partea unui individ destul de “crud” inca. Cu toate acestea, nu atat faptul ca Ziua Sfantului Valentin este o marca neromaneasca, ci mai ales absenta vreunui ados local, de orice fel, contribuie activ la “indaratnicia” subsemnatului. Mai mult, inca, sustine ideea de ofensiva la adresa Sf. Valentin faptul ca acesta a fost incoronat drept reprezentat absolut al iubirii erotice nu pe un soclu neocupat, ci, abia dupa ce a fost decazut din drepturi, nejustificat, neaosul Dragobete, lunadu-i-se locul de catre un “patron” mai talentat doar in virtutea adeptilor sai vestici. Altfel spus, daca oricum aveam si noi, de ce nu l-am speculat, exploatat, promovat, macar in tara, si am simtit nevoia sa ne aliniem cu tendintele generale si sa facem parte dintr-o mare turma mercantilizata? Este indreptatita tendinta de comunitate, suntem tot mai singuri si ne plac lianturile, solutiile de imbinare, dar in acest caz, cea de import (Sf. Valentin) chiar nu prezinta caracteristici superioare celei autohtone (Dragobetele).

Referitor la notiunea de tendinta, iata inca un argument pentru care dau cu biciul in coasta capitalista a Sfantului Valentin. Este exact acel gen de fenomen de masa, de microb accesibil si facil, care excita nevoia oamenilor si poate mai ales a romanilor, de a-l imita pe cel de langa ei. Sfantul Valentin este acel catalizator care monopolizeaza o anumita perioada de timp, fortand mana sau.. inima fiecarui individ social sa acorde importanta dragostei si jumatatii lui intr-un fel impus, exhibitionist, altul decat cel firesc, pentru care, poate, ar opta.

Dar acestea sunt numai motive impersonale; probabil mai sunt destui cei care, obiectiv privind lucrurile, puncteaza aceste aspecte atunci cand isi exprima dezacordul privitor la sarbatoarea Sfantului Valentin. Mai mult de atat, poate nici nu as fi cu adevarat prea deranjat de cele mai sus mentionate, in lipsa motivelor cu un caracter personal. Ma deranjeaza cel mai mult Valentine’s Day atunci cand ma prinde descoperit, adica singur. Pentru ca, asa cum, indragostit fiind, sarbatoarea te forteaza sa te comporti intr-un anumit fel cu perechea ta, atunci cand nu esti indragostit, impunandu-ti dragostea fatisa a celor din jur, are natura de a te face sa te simti jalnic, deprimat si mai singur decat esti de fapt. Agresivitatea noastra fata de orice rezida, cred, exclusiv in convingeri sau in influente de ordin personal, in cele din urma. De aceea, nu sunt absurd sau ipocrit si recunosc dreptul indragostitilor de a se lasa purtati de val si entuziasmati de fenomenul care este Ziua Sfantului Valentin, chiar daca, fie ca am avut cu cine imparti sa nu evenimentul, nu i-am dat in general o importanta prea mare; de comun acord cu partenera mea, fireste. N-as vrea sa fiu foarte categoric in dezicerea de “magia” zilei de 14 februarie, atat pentru ca varsta nu-mi este un aliat in sensul asta, riscand sa par un inadaptat, dar mai ales pentru faptul ca, a te impotrivi, a te rascula si a poza in rebel este astazi o tendinta tot atat de prezenta si de falsa ca adeziunea la un anumit curent. Sa fii calau al unei cauze este astazi tot atat de fals si de autoimpus pe cat este calitatea de adept. De aceea, pentru a reusi sa ne mentinem diferiti si unici (o alta tendinta de actualitate), este necesar sa evitam excesul in orice directie am decide sa ne deplasam. Exista, desigur, si argumente pro Sf. Valentin, dar nu pentru ele ne aflam astazi aici. Construim oricum, tot anul, portalul nostru – asta presupune munca redactorilor Descopera.ro – asa incat, era cazul sa profitam de ocazie si pentru a demola niste “stalpi”. Happy Valentine’s Day!
de ALEXANDRU SAFTA

De ce nu-mi place Valentine’s Day?

N-am nimic cu sarbatoarea in sine, ca daca ne apucam sa socotim cate sarbatori am imprumutat noi de la altii, inca de pe vremea romanilor, rezulta ca degeaba ne-ar fi jena acum, ca-i prea tarziu si nu-i nici prima data. Ceea ce nu-mi place e felul in care e “celebrata”. Cu nici un prilej parca nu se propun spre cumparare si daruire atat de multe flecustete inutile si kitsch. Imi pare rau de adolescenti, ei sunt cei mai vulnerabili. Cu mijloace limitate, cu neasteptat de putina imaginatie, dar cu o mare dorinta de a se conforma tendintelor, ei nu mai cauta solutii creative, ci cumpara si ei cate ceva “dragutel” si banal de pe la tarabe. Ma refer la acele cadouri care nici deosebit de frumoase nu sunt, nici utile nu pot fi, nici macar biodegradabile - ca sa nu murdareasca prea multa vreme fata Pamantului - nu sunt. Nu sunt decat ieftine si la indemana. Inimioare de plus, inimioare de plastic, baloane in forma de inimioare, tot soiul de prostioare in forma de inimioare sau floricele. Sunt cumparate, daruite, acceptate si, peste cateva zile sau cativa ani, ajung la gunoi. E o navala sordida de uratenii, de obiecte nefolositoare marunte (sau mari, uneori, si e cu atat mai rau) si de proasta calitate, care acopera strazile, magazinele si, in final, casele si vietile noastre. De ce oare, in fiecare februarie, ne luam avant si punem mana de la mana sa sprijinim economia Chinei si sa umplem gropile de gunoi ale Romaniei? Pacat ca asta a ajuns sa fie simbolul iubirii – o inima de carpa rosie, pe care scrie cu sclipici I LOVE YOU!

de MIHAELA STANESCU

„Remain your funny Valentine”

Nu, Craciunul nu se reduce la globulete, instalatii chinezesti de lumina cu cantecele, stelute, mosi de ciocolata, Jingle Bells, Florile Dalbe, (mai nou) panetone si brazi olandezi. Insa, neindoios, toate aceste mici nimicuri sunt parte integranta (si insemnata) a marii sarbatori, iar daca nu ar fi ele (cei trecuti de 20 de ani poate isi aduc aminte de cum stateau lucrurile in cazul defunctului Mos Gerila), cu siguranta s-ar plamadi alte traditii de consum care sa le suplineasca. La fel cred ca stau lucrurile si in cazul Valentine’s Day. Probabil, in unele locuri din Europa de Vest, acolo unde Ziua Indragostitilor se celebreaza de peste 600 de ani, dincolo de ursuletii si inimioarele de plus asezonate cu felicitari siropoase si declaratii romantice varsate pe banda rulanta, semnificatia lui 14 februarie are radacini spirituale cu mult mai profunde, care pornesc de la o mai serioasa piosenie vis-a-vis de toata harababura si merg pana la inchegarea unei mici escatologii: in fond, toate declaratiile de dragoste circumscriu o implicare dincolo de Moarte, „pentru totdeauna”, „mereu”. Asadar destinul iubitilor, cel putin destinul afectiv, este deja scris, are bataie lunga si finalitate transmundana, vizand Eternitatea. Mai ganditi-va la faptul ca tot in Vest si in Statele Unite exista traditia sotilor de a-si reinnoi la biserica juramintele de dragoste pe care le-au facut la casatorie in fata preotului catolic sau protestant. Prin urmare, pentru adolescenti si tineri, pentru toti cei care se iubesc, dar nu s-au luat inca in fata altarului si a lui Dumnezeu, Valentine’s Day se constituie intr-un prilej asemanator, iar eu, unul, chiar nu vad care este problema in a exista o sarbatoare a dragostei?! Din nefericire, in Romania s-a importat forma fara fond, iar samburul de sacru al Zilei Indragostitilor, cantat in savuroasele poeme ale lui Geoffrey Chaucer pe la 1360 si ceva si ascuns astazi in invelisul comercial si kitsch, a fost pierdut undeva prin colbul neguros al drumului, „intr-o nu stiu care seara, intr-o nu stiu care vara…”

de MARC ULIERIU

SPUNE-TI SI TU PAREREA! Sarbatoresti Valentine's Day? Ce opinie ai despre Valentine's Day? Crezi ca Dragobetele il va invinge in cele din urma pe Valentin, sau invers? Are rost sa sarbatorim o zi a indragostitilor?

CITESTE SI:

LA INSISTENTELE UNUI CUPIDON: Ia neamule felicitari de Valenine's Day!