Tradiţii româneşti: ce obiceiuri de Paşte există în Sibiu?

În judeţul Sibiu, mai ales în zona rurală din Mărginimea Sibiului, tradiţiile şi obiceiurile de Paşte sunt încă respectate cu sfinţenie.

Obiceiurile încep încă din sâmbăta de dinaintea Floriilor, când toată lumea merge la biserică cu crengi de salcie care, odată sfinţite, sunt duse în cimitir, aşezate în case, în grajdurile animalelor pentru a aduce belşug.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

„Există credinţa că ramurile de la Florii aduc rodire şi belşug oriunde ar fi aşezate – în grădini, pe ogoare, în livezi, în staule, coteţe, stupi. Crengile de răchită sau de salcie aduse de la biserică se păstrează la icoane ori sub streşinile caselor şi se aprind când trebuie alungaţi norii aducători de grindină. Tinerele fete culeg diferite flori şi rămurele de măr înflorit pentru a fi ferite de rele şi iubite de feciori”, explică Mirela Creţu, muzeograf în cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra din Sibiu.

Tradiţia populară, care spune că ouăle se vopsesc în Joia Mare, este în continuare respectată în majoritatea caselor.

În localitatea Răşinari din Mărginimea Sibiului, în timp ce femeile vopsesc ouăle, bărbaţii spală slănina obţinută din porcul de la Crăciun.

„După ce se taie porcul, slănina este pusă în sare pentru două săptămâni. Ea îşi ia câtă sare îi trebuie, apoi este pusă la fum. În Ardeal, pentru omul care merge la muncile câmpului, slănina este esenţială. Nu te poţi duce la câmp cu orice fel de mâncare, că stă în soare şi se strică, aşa că la câmp se mănâncă pâine, slănină, ceapă sau roşii. Tradiţia spune că slănina nu trebuie începută decât la primul tunet, care, de obicei, e primăvara, în preajma sărbătorilor. În Joia Mare se spală slănina cu apă şi zeamă de varză în proporţii egale, apoi se usucă şi se dă cu boia. Se pune apoi în cămară la loc răcoros. Se spune că slănina astfel pregătită ţine mai mult şi ajunge toată vara”, spune Ioan Badiu, localnic din Răşinari şi proprietarul unei pensiuni în care turiştii sunt aşteptaţi de Paşte cu mâncăruri tradiţionale.

În timp ce Ioan Badiu spală slănina aşa cum cere tradiţia, soţia sa, Maria, vopseşte ouăle.

„Noi le colorăm natural, cu culori obţinute din coji de ceapă, sfeclă roşie, varză roşie, spanac. De exemplu, facem ouă roşii cu coji de ceapă roşie, facem ouă galbene cu coji de ceapă albă, facem ouă de un alt roşu cu sfeclă roşie şi ouă violet cu varză roşie”, detaliază Ioan Badiu.

El povesteşte că vopsitul ouălor şi spălatul slăninii sunt singurele lucruri pe care gospodarii au voie să le facă în Joia Mare, după care se pregătesc de Vinerea Mare, zi de priveghi.

„În Vinerea Mare se ajunează, adică se ţine post negru, cine poate. Nu e voie să pui mâna pe cuie şi ciocan, pentru că Iisus a fost răstignit pe cruce cu cuie şi ciocan. Nu e voie să mănânci nimic cu oţet, pentru că Mântuitorului i s-a dat să bea oţet, şi nu e voie să mănânci urzici, pentru că a fost lovit cu urzici”, povesteşte Ioan Badiu.

Vineri seara se merge la biserică şi se participă la slujba specială din Vinerea Mare, se înconjoară biserica.

Ioan Badiu spune că treburile casei se mai fac în Sâmbăta Mare, când bărbaţii curăţă curţile, mătură la porţi, iar femeile gătesc.

Sâmbătă, la ora 24.00, bat clopotele şi toţi localnicii se îndreaptă către cele trei biserici din sat. Înainte de a pleca de acasă, toată lumea aprinde luminile în curţi, care vor rămâne aşa toată noaptea, fiind o noapte de priveghere. După ce se termină slujba de Înviere, oamenii, cu lumânări aprinse, se îndreaptă către cimitir.

„Este o mare de oameni cu flori şi lumânări aprinse în cimitir. Nu există mormânt la care să nu fie cineva”, spune Ioan Badiu.

În prima zi de Paşte, dansează formaţia de Căluşari şi prezintă un spectacol, după care are loc o horă sătească.

„Chiar dacă jocul căluşarilor e specific pentru Oltenia, datorită transhumanţei s-a impus şi la noi. În prima zi de Paşte toată lumea stă acasă, nu se fac vizite. Este o sărbătoare pentru familie. Vizitele se fac a doua zi, când se merge cu stropitul. Este un obicei pe care noi l-am preluat de la saşi”, explică Ioan Badiu.

El afirmă că feciorii trebuie să rostească nişte cuvinte tradiţionale atunci când stropesc fetele: „Am auzit că aveţi o floare în fereastră/Am venit să o udăm să nu se ofilească/Floarea să-nflorească, să crească/ La mulţi ani să trăiască”.

Parte a tradiţiei de sărbători este şi pelerinajul din prima zi de Paşte. Acesta are loc în municipiul Sibiu, după slujba de prânz. Credincioşi de la toate bisericile se îndreaptă către Catedrală şi de acolo pornesc într-un pelerinaj prin toată zona centrală a municipiului.

„Prin acest pelerinaj vrem să răspândim bucuria Învierii în tot oraşul. Învierea este o sărbătoare a tuturor, nu numai a celor din biserici. Mii de oameni participă anual la acest pelerinaj, astfel încât trotuarele sunt neîncăpătoare”, spunea recent Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza, care va conduce pelerinajul de Paşte.

Surse: Mediafax