Timp de secole, marinarii au folosit „uleiul de furtună” pentru a calma valurile. Știința explică de ce acest lucru nu e o superstiție

Ce este „uleiul de furtună”? În 1757, Benjamin Franklin a fost trimis în Anglia pentru a negocia chestiuni legate de impozitare. În timpul călătoriei pe mare, însă, a observat un fenomen mult mai interesant: în mijlocul unei furtuni, apa din urma anumitor nave părea neobișnuit de liniștită. Curios, l-a întrebat pe căpitan despre acest lucru, dar a primit un răspuns ironic.

Căpitanul i-a explicat că fenomenul era provocat de uleiul turnat în apă, probabil de către bucătarii navei, care tocmai aruncaseră resturile. Marinarii cunoșteau această practică sub numele de „uleiul de furtună” și o foloseau de mult timp pentru a calma valurile din jurul corăbiilor.

Deși Franklin și alți oameni de știință ai vremii nu cunoșteau explicația fenomenului, marinarii îl utilizau încă din Antichitate. Pliniu cel Bătrân menționa că uleiul netezește suprafața mării și că scafandrii turnau ulei din gură pentru a calma valurile și a îmbunătăți vizibilitatea.

Franklin a început să investigheze fenomenul turnând ulei în iazurile din Anglia. A observat că până și o cantitate de aproximativ o linguriță putea liniști instantaneu o suprafață de apă care se extindea treptat pe aproape jumătate de acru (un acru reprezintă o suprafață de aproximativ 4.000 de metri pătrați), devenind netedă precum o oglindă.

După publicarea observațiilor sale, au apărut și alte relatări despre eficiența metodei. Un oficial colonial olandez a povestit că a turnat ulei în Oceanul Indian pentru a împiedica valurile să se spargă peste corabie, obținând rezultate excelente.

Cum funcționează uleiul de furtună și de ce nu este un mit?

Fenomenul chiar funcționează. Franklin presupunea inițial că uleiul reduce frecarea dintre suprafața apei și vânt, limitând astfel formarea valurilor. Explicația a fost completată în anii 1890 de către cercetătoarea autodidactă Agnes Pockels, care a demonstrat că pelicula de ulei îi opune rezistență mișcării de la suprafața apei, scrie IFL Science.

Cercetările ulterioare au arătat că deplasarea acestei pelicule generează forțe Marangoni, care i se opun mișcării suprafeței și disipează energia, reducând amplitudinea valurilor. Potrivit lui Doug Helton, de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA, capacitatea uleiului de a se răspândi rapid într-un strat subțire contribuie la reducerea înălțimii valurilor și împiedică spargerea acestora.

Metoda nu mai este folosită din cauza îngrijorărilor legate de poluare

Un exemplu spectaculos al eficienței metodei datează din 15 noiembrie 1883. Nava Martha Cobb a întâlnit corabia Grecian, care se scufunda în timpul unei furtuni. Ambarcațiunile de salvare ale acesteia fuseseră distruse, iar căpitanul navei Martha Cobb se temea că singura sa barcă de salvare nu va putea traversa valurile pentru a recupera echipajul.

După ce a așteptat inutil ca marea să se liniștească, căpitanul i-a ordonat echipajului să toarne petrol și ulei de pește în apă, cât mai aproape de nava aflată în pericol. După aproximativ 20 de minute, efectul a fost descris drept „magic”: valurile nu se mai spărgeau în zona acoperită de ulei.

„Barca era încărcată până la refuz, dar nu a luat apă, deși marea continua să se dezlănțuie în afara spațiului ‘fermecat’, în care navele se aflau pe o suprafață de apă acoperită cu ulei”, a relatat căpitanul.

Cazul a fost folosit ulterior de către cercetători pentru a simula fenomenul. Modelul lor a arătat că pelicula de ulei modifică circulația aerului deasupra apei, reducând energia transmisă valurilor și împiedicând formarea celor mai mari dintre acestea.

În prezent, navele nu mai folosesc această metodă, atât datorită tehnologiilor moderne, cât și din cauza preocupărilor legate de poluarea oceanelor. Practica a continuat însă mult timp după experimentele lui Franklin. De exemplu, Titanicul avea la bord ulei de furtună, conform unei obligații prevăzute de Legea britanică privind navigația comercială din 1894.

Vă recomandăm să citiți și:

Joseph Vacher, „Spintecătorul francez”. Cazul care a testat metodele criminalisticii moderne

„Vampirul din Niterói”. Criminalul care a vânat copii vulnerabili și a susținut că îi trimite în Rai

Istoria zbuciumată a Portului Constanţa, pe care Regele Carol I îl vedea „ca un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”

Au fost celebre și bine plătite. Cum au dispărut marile artiste ale secolului al XVII-lea din istoria artei