Câte forme de plictiseală există? Oamenii de ştiinţă tocmai au descoperit-o pe a cincea! Iată ce o caracterizează

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Până în prezent, echipa de cercetători identificase doar patru categorii principale: plictiseala indiferentă – definită printr-o stare de relaxare şi neimplicare; plictiseala de calibrare, definită prin nesiguranţă şi receptivitate crescută la schimbare; plictiseala de explorare, definită printr-o stare de nelinişte şi căutare a schimbării, şi plictiseala de reactanţă, marcată de impulsul de a căuta alternative de ieşire dintr-o anumită situaţie.

Al cincilea tip de plictiseală, cea apatică, definită ca o stare generală de neajutorare, a fost descoperită în timp ce oamenii de ştiinţă studiau cele patru tipuri deja cunoscute.

Fiecare persoană tinde să favorizeze o anumită formă de plictiseală, au constatat cercetătorii de la universităţile germane din München, Ulm şi Konstanz, de la City University din New York şi de la McGill University din Montreal.

Thomas Goetz, autorului studiului publicat în revista Motivation and Emotion, care a cercetat impactul plictiselii în viaţa cotidiană în ultimii şapte ani, a descoperit că tipuri diferite de plictiseală provoacă reacţii fizice şi emoţionale diferite, de la agitaţie şi anxietate până la stare de calm şi lipsă de concentrare.

Echipa de cercetare a studiat 143 de studenţi şi adolescenţi care, într-un interval de două săptămâni, au fost rugaţi să completeze chestionare despre activităţile şi experienţele lor din timpul zilei.

Majoritatea oamenilor nu trec de la o formă de plictiseală la alta, ci sunt afectaţi de o formă dominantă, în funcţie de personalitatea fiecăruia.

Din grupul persoanelor chestionate, 36% dintre acestea au manifestat plictiseală apatică, o proporţie destul de ridicată, susţin cercetătorii.

Cercetătorii consideră că stabilirea tipului de plictiseală ce afectează fiecare persoană în parte ar putea oferi indicii utile cu privire la tratarea tulburărilor de atenţie, a deprinderilor defectuoase de învăţare şi a eşecului de a duce proiectele la bun sfârşit.

„Faptul de a experimenta un anumit tip de plictiseală se datorează în mare parte dispoziţiilor specifice de personalitate. Rezultatele pun într-o nouă lumină discuţiile referitoare la efectele pozitive sau negative ale plictiselii asupra învăţării şi realizării în viaţă”, a declarat Thomas Goetz.

Surse: Mediafax, Daily Mail, Springer