Descoperire importantă: ce efecte poate produce, după decenii, o lovitură la cap?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Deşi studiul a fost realizat pe animale de laborator (şoareci), rezutatele lui se potrivesc cu cele ale unor studii pe oameni şi ar putea explica de ce persoane care, în adolescenţă, au suferit lovituri la cap suferă de probleme mentale la vârsta mijlocie. În asemenea cazuri, poate să apară o depresie de un tip special, asociată cu inflamaţia, şi care nu răspunde la medicamentele antidepresive obişnuite.

O complicaţie în plus o reprezintă faptul că înaintarea în vârstă amplifică deja starea de inflamaţie în creier. 

Persoanele care au suferit un traumatism cranian pot să prezinte, pe măsură ce îmbătrânesc, o stare de inflamaţie mai intensă, determinată de un răspuns exagerat al sistemului imunitar la factori precum o altă lovitură la cap, infecţii sau alţi factori de stres.

La şoareci, celulele „de alarmă” din creier – celule microgliale – prezintă un răspuns imun exagerat la o lună după o lovitură la cap de intensitate moderată, iar amplificarea inflamaţiei creierul corespunde cu dezvoltarea unor comportamente depresive care nu au fost observate la şoarecii care nu au suferit lovituri la cap.

„Multe persoane care au suferit lovituri la cap nu dezvoltă probleme de sănătate mentală decât la vârsta de peste 40, 50 ori 60 de ani. Acest fapt sugerează că sunt implicaţi şi alţi factori, de aceea studiem acest fenomen în doi timpi – iniţial survine traumatismul cranian şi apoi problema imunitară. E vorba despre un efect de multiplicare”, explică Jonathan Godbout, specialist în neuroştiinţe în cadrul Ohio State University şi Institute for Behavioral Medicine Research, SUA.

Rezultatele se referă la acele lovituri care provoacă un traumatism difuz la nivelul creierului.  Adesea, oamenii şi animalele se refac rapid  în urma acestor traume, putând să se comporte normal după o săptămână de la accident. 

În studiul lor, cercetătorii au observat că şoarecii vătămaţi aveau unele probleme de coordonare a mişcărilor, care însă dispăreau după o săptămână; de asemenea, prezentau semne de depresie care se atenuau după o lună. Aceste simptome au fost atribuie neuroinflamaţiei care survenea, aşa cum era de aşteptat, după traumatism şi care a dispărut în mare parte după cca. 7 zile.

Dar, examinând creierele şoarecilor la 30 de zile după traumatism, cercetătorii au observat că la şoarecii care suferiseră lovituri la cap, spre deosebire de ceilalţi, celulele microgliale rămăseseră într-o stare „activată”, responsabilă de neuroinflamaţia intensă care apare atunci când organismul este confruntat cu o nouă problemă care necesită intervenţia sistemului imunitar. 

La 30 de zile după traumatism, cercetătorii au injectat şoarecilor un lipopolizaharid (substanţă care se găseşte în peretele celular al bacteriilor şi care declanşează un răspuns al sistemului imunitar.)

La 24 de ore după injecţie, şoarecii respectivi deveniseră mai puţin sociabili – un simptom care indică depresia la aceste animale. Alte simptome de depresie au apărut la 72 de ore după injecţie, iar creierele animalelor respective aveau un nivel considerabil crescut a două proteine asociate cu inflamaţia.

Cercetătorii studiază acum posibilitatea de a preveni activarea excesivă celulelor microgliale imediat după traumatism sau de a inversa acest efect mai târziu.

Sursa: Science Daily