Sătenii din Munţii Anzi au dezvoltat o toleranţă genetică la arsenic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În mai multe părţi ale lumii, localnicii folosesc apă în care se găseşte o concentraţie ridicată de arsenic care pătrunde din scoarţa vulcanică a Terrei în stratul acvifer.

În doze mari, elementul provoacă vărsături, convulsii şi poate duce la comă şi chiar moarte. O expunere scăzută, dar pe o perioadă îndelungată de timp creşte riscul dezvoltării unor afecţiuni cardiovasculare şi ale ficatului, diabet, leziuni ale pielii şi chiar cancer.

• Ceva ciudat s-a întâmplat cu Pământul în 2010, iar oamenii de știință tot nu înțeleg ce…
• Cum să faci un avion de hârtie „aprobat” de NASA?

Cu toate că nu există un tratament pentru expunerea cronică la arsenic, ar putea exista un ”indiciu” genetic care ne-ar putea ajuta să ameliorăm efectele acestei substanţe.

Cercetătorii din Suedia susţin că au identificat o comunitate din Argentina unde o mutaţie genetică produsă în timp permite ”spargerea” unei cantităţi toxice de arsenic astfel încât să fie evitate eventualele probleme de sănătate generate de această substanţă.

”Organismul lor metabolizează arsenicul mai repede într-o formă mai puţin toxică în comparaţie cu organismul unui american sau al unui vestic”, notează autoarea studiului, Karin Broberg, genetician la Institutul Karolinska.

”Aceasta este prima dovadă a adăptării umane la o substanţă chimică toxică”, spune ea.

Comunitatea în cauză locuieşte în San Antonio de los Cobres, un sat din nordul Argentinei, situat în Munţii Anzi, la 4.000 de metri deasupra nivelului mării.

Locuitorii acestui sat consumă apă cu o concentraţie de arsenic de 20 de ori mai mare decât cea recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Mumii datând de peste 7.000 de ani descoperite în această regiuni prezentau de asemenea urme de arsenic în păr, ceea ce i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să concluzioneze că numeroase generaţii succesive au consumat apă contaminată.

Cercetătorii au examinat 124 de femei, verificând, prin teste de urină, abilitatea lor de a metaboliza arsenicul. Rezultatele au arătat că acestea aveau o mutaţie a genei AS3MT, care ajută la procesarea substanţei toxice.

Sursă: Science Alert