Sunt oamenii programaţi să creadă în Dumnezeu? VIDEO

Ipotezele ce vizează credinţa şi motivele pentru care oamenii continuă să creadă în forţele divine sunt multiple, iar dezlegarea acestui mister a preocupat umanitatea din toate timpurile.

Ipoteza nr. 1: Dumnezeu există

• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?
• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?

Dacă Dumnezeu există, ar trebui deci să credem în El, în Ea (dacă e zeiţă), în Acesta (dacă e o entitate divinizată asemenea celor din Egiptul antic) sau în Ei (zeităţile colective).

Ipoteza nr. 2:  Dumnezeu există în percepţia şi mintea noastră

Creierul nostru a absorbit religia împreună cu credinţa, iar oamenilor le convine să creadă în Dumnezeu. Spre exemplu, în antichitate, oamenii erau vânaţi de animale, iar dacă auzeau zgomote în apropiere era mult mai uşor să le atribuie unui leu, care avea drept scop să-i atace, decât vântului care nu putea să le provoace niciun rău.  

Urmărind această logică, creierul uman s-a obişnuit să creadă că în această lume toate lucrurile se întâmplă cu un scop, iar dacă scopul este necunoscut şi, eventual, misterios, cel mai probabil că lucrurile pot fi dirijate de forţe invizibile, supranaturale şi divine.

În această logică de idei, creierul uman învaţă credinţa în Dumnezeu/Zei la fel cum învaţă o limbă. Ceea ce înseamnă că omul nu s-a născut cu credinţa în sine, ci s-a născut cu abilitatea de a învăţa rapid elementele particulare şi de bază ale unei societăţi.

Societăţile antice credeau în existenţa Zeilor atotputernici care urmăreau activităţile zilnice ale oamenilor şi îi putea distruge dacă aceştia greşeau în faţa lor.

Ideea centrală este că cu cât aşezările umane se măreau, iar numărul de oameni devenea tot mai mare, era tot mai greu ca indivizii din aceeaşi comunitate să se cunoască reciproc. Acest lucru le permitea să fure, să se mintă reciproc sau să-şi facă rău unul altuia. Însă atunci când toţi membrii societăţii cred în acelaşi Dumnezeu şi respectă aceleaşi reguli, comunitatea devine mai prosperă, mai stabilă şi mai liniştită.

Faptul cel mai ciudat este că cele mai stabile şi sigure societăţi moderne din lume au o rată tot mai mică de persoane credincioase, iar ateismul este în creştere. Acest fapt se explică în felul următor: atunci când oamenii se simt în siguranţă, ei nu mai au nevoie să creadă în Dumnezeu sau poate e doar o stare temporară?

Dar evenimentele, care au loc în societăţile moderne şi la care asistăm sunt cele mai înfricoşătoare din toată istoria omenirii: schimbările climatice, armele nucleare, războaiele, explorarea spaţiului cosmic, dezvoltarea inteligenţei artificiale şi erorile comise în dezvoltările acestor industrii pot declanşa frică, fapt care ar putea trezi credinţa în cele sfinte.

Avem nevoie de Dumnezeu pentru a avea o societate stabilă? Avem nevoie, pur şi simplu să credem în CEVA. 

Sursa: Explanimator

Vă recomandăm şi aceste articole: 

De ce ateismul este la fel de natural ca religia, iar oamenii nu sunt născuţi să creadă în Dumnezeu. TEORIA unui profesor de la Cambridge

Ce se va întâmpla cu religia dacă va fi descoperită viaţă extraterestră?