La revedere, sex! Un elogiu scurt, dar din inimă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Născut în 1963, decedat în 2016 – vai, săracul sex. Te ştia lumea destul de bine. Ei, mă rog, nu chiar atât de bine. Te ştiau cât de cât. Puţin. A fost o vară bună, dar cu imens regret şi câteva lacrimi, s-a aflat săptămâna trecută de moartea ta.

Cu toţii ne vom aminti unde eram atunci când am auzit, desigur, că nu facem sex. Stăteam pe canapele, cu televizorul pornit, în pijamale, dând scroll în jos pe telefoane, să aflăm ce mai fac alţi tineri în ziua de azi, în timp ce mâncăm Doritos.

Exista o vreme când ne gândeam că eşti etern, că era vital pentru umanitate să te urmărim – „războaie şi desfrâu”, dimineaţa, seara – Ce naivi eram. Desigur, avea să vină ziua în care cineva inventa ceva mai bun, precum un joc în care trebuie să arunci mingi spre creaturi digitale, invizibile. Emanai atâta căldură, încât era evident că urma să te arzi la un moment dat.

Dar de ce? De ce oamenii tineri nu mai fac sex? De ce nu-şi mai construiesc vieţile în jurul contactului intim? De ce nu mai sunt atât de nerăbdători să greşească, să facă o prostie?

Odată, în zilele nostalgice, era suficient să o faci pentru că e distractiv. Astăzi, aşteptările sunt mari: corpul trebuie să fie perfect epilat, tonifiat, înfăşurat în haine de firmă şi multe altele.

Cândva erai totul, dar ceva s-a distrus.

Ai devenit prea încrezător? Ai decăzut în propriul entuziasm? Ţi-ai văzut numele înscris pe spatele autobuzelor? Cum eşti solicitat atât în reclamele la parfum, cât şi în cele la mâncare pentru pisici, şi te-ai gândit: mă iubesc, lumea e a mea.

Dar, vedem acum, ai avut o lovitură şi ai stat prea mult pe ea. Aroganţa ta a însemnat că te-ai gândit că nimic nu te poate doborî, dar ai uitat să îi iei în considerare pe vechii colegi Anxietate şi Depresie, sau televizorul şi alte riscuri mai mari. Ai eşuat să iei în calcul schimbările stării de spirit a generaţiei. Şi ca un pop star care îmbătrâneşte, care e mai mare decât propria carieră, ai uitat ce contează de fapt.

Dacă ţi-ai fi luat timpul necesar, o pauză, o perioadă pe care să o petreci prin pădure şi te-ai fi întors în artă, poate ai mai fi fost astăzi prezent.

Ca industria de print, ţi-a luat prea mult timp ca să îmbrăţişezi revoluţia digitală. Precum Corbyn, ai refuzat să faci un compromis cu mass-media. La fiecare 7 secunde te gândeai numai la tine. Aveai un singur lucru în minte.

Între timp, oamenii tineri (în mod tradiţional, cei mai mari suporteri ai tăi) au găsit alte lucruri care să îi amuze. Telefoanele lor au început să înlocuiască locaţiile în care trăiai – săli de cinema, petreceri, biroul la orele târzii. Tinder a înlocuit tandreţea, iar tu în loc să evoluezi, te-ai blocat în spatele ecranelor. Acum exişti doar în cuvinte, emoticoane şi dormitoarele celor care au peste 60 de ani, oameni care nu se îneacă în anxietate sau îşi fac griji şi se stresează că nu pot achita chiria, din moment ce sunt toţi frilensări. Nu mai eşti compatibil cu persoanele care stau într-o cameră cu chirie, care se simte incompleţi fără să-şi facă o poză cu filtru aplicat.

Într-o zi, ne vom uita înapoi la tine, Sex, ca la un joc frivol, de mult iubit. Ne vom minuna că ai trăit atât de mult, că ai inspirat atâtea lucruri, precum moartea.

Dar ţi-ai făcut patul, Sex, iar acum trebuie să te întinzi pe el. Odihneşte-te în pace!

Sursa: Guardian