Bomba ecologică şi bacteriologică din Dunăre

„În presă apar imagini triste, deoarece mostrele prelevate din Dunăre, din peşti şi din păsări constată prezenţa unor doze mari de plastic”, declară Gabor Farkass, directorul Asociaţiei ungare pentru Materiale Plastice, denunţând atitudinea nepăsătoare a autorităţilor faţă de reciclare.

• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

„După ce a supravieţuit zeci de ani poluării industriale masive în perioada comunistă, statutul ecologic al Dunării s-a îmbunătăţit semnificativ. Dar se conturează ameninţări din partea unor noi surse de poluare pentru fluviul aflat pe primul loc în lume din punctul de vedere al numărului mare de ţări străbătute”, notează cotidianul The Guardian.

Dunărea se confruntă cu intensificarea poluării cu particule de plastic, cu pesticide şi deşeuri farmaceutice. Dar probabil cea mai mare dificultate este depistarea surselor acestor probleme. Cel mai recent raport al Comisiei pentru Protejarea Dunării (ICPDR) a identificat principalele 20 de substanţe care poluează Dunărea, constatând că doar şapte sunt raportate la nivel oficial.

„Asistăm la o lipsă masivă de informaţii despre tipurile de substanţe poluante transferate în Dunăre de entităţi industriale”, atrage atenţia Adam Kovacs, expert tehnic pentru controlul asupra polurării la Comisia pentru Protejarea Dunării (ICPDR). El acuză că legislaţia Uniunii Europene este desuetă.

Una dintre noile surse de poluare sunt particulele de plastic, acestea afectând peştii şi larvele, care le confundă cu mâncarea. Un studiu efectuat anul trecut în Austria a descoperit că 40 de tone de microplastice – bucăţi de cel mult 5 mm – sunt transportate anual de Dunăre.

Rudiger Baunemann, directorul general al asociaţiei PlasticsEurope, ia apărarea industriei de profil, susţinând că producătorii fac tot posibilul pentru protejarea mediului. Este nedrept ca vina să le fie atribuită doar companiilor. Este „necesar un efort comun între industria de profil, autorităţi, ONG-uri şi alte părţi implicate”, spune Baunemann.

Poluarea cu plastic este doar una dintre problemele Dunării. Investiţii recente în agricultură în ţări riverane – precum proiectul de 500 de milioane de dolari (465 milioane euro) al producătorului de seminţe Monsanto în Ungaria şi România – riscă să amplifice presiunile de poluare în următorii ani. Când substanţele de fertilizare a solului ajung în Dunăre, acestea pot conduce la eutrofizare (cu efectul scăderii concentraţiei de oxigen), favorizând creşterea masivă a algelor şi asfixierea organismelor.

Folosind finanţare europeană, Ungaria a făcut investiţii masive într-o staţie de epurare în Budapesta. Dar, din cauza disparităţilor politice şi economice, astfel de proiecte de infrastructură sunt mai rare în alte ţări aflate pe cursul Dunării. Criza economică din anul 2008 a blocat implementarea unui plan privind modernizarea staţiilor de epurare în toate ţările riverane.

Totuşi, există şi semne de speranţă. România, una dintre cele mai sărace ţări de pe parcursul Dunării, coordonează un proiect paneuropean, DANUBIUS-RI. „Obiectivul este înţelegerea surselor, distribuţiei şi impactului noilor surse de poluare, de genul microplasticelor, substanţelor din agricultură şi din industria farmaceutică”, afirmă şeful proiectului, Adrian Stanică, citat de cotidianul The Guardian.

Sursa: Mediafax