Cheia succesului speciei Homo sapiens? Sprâncenele! Ce rol crucial au avut acestea

Cu ajutorul emoţiilor mai nuanţate, oamenii au fost capabili să creeze legături sociale mai strânse decât cele ale rudelor apropiate –  speciile rivale din punct de vedere ecologic precum Homo neanderthalensis.

Cooperarea mai strânsă între oameni a ajutat la stabilirea unei societăţi mai sedentare şi mai rezistente la imprevizibilitatea climei, ceea ce a permis lui H. sapiens preistoric să colonizeze o mare parte din planetă.

• Cercetătorii cred că ochii vertebratelor au fost inițial un singur ochi în vârful capului
• Cum se împerechează caracatițele: un braț care găsește și fertilizează femela

Studiul contribuie la dezbaterea academică care îşi pune problema de ce alţi hominizi, inclusiv rudele noastre apropiate, aveau frunţi mai neregulate, în timp ce oamenii moderni au frunţile mai netede, scrie Science Daily.

„Dimorfismul sexual şi factorii sociali reprezintă o explicaţie convingătoare pentru forma frunţii la strămoşii noştri. Conversia la o frunte mai verticală la oamenii moderni a permis etalarea unor emoţii mai prietenoase care a ajutat la crearea legăturilor sociale între indivizi”, a precizat Paul O’Higgins, profesor de anatomie la Universitatea York.

Folosind tehnici computerizate, cercetătorii au analizat un craniu fosilizat numit Kabwe 1, ţinut la National History Museum. Acesta a aparţinut speciei de hominid numită Homo heidelbergensis, care a trăit acum 600.000 – 200.000 de ani.

„Am aflat că fruntea proeminentă nu oferea niciun avantaj în ceea ce priveşte distribuţia spaţială a creierului şi putea fi redusă fără să cauzeze o problemă. Apoi, am simulat forţele muşcăturii pe diferiţi dinţi şi am găsit că se punea puţină presiune pe umflătura frunţii. Când am eliminat această parte, am observat că nu există niciun efect asupra feţei în momentul muşcăturii”, a afirmat O’Higgins.

Conform cercetătorilor, frunţile noastre „comunicative” au început ca un efect secundar al feţelor noastre care deveneau din ce în ce mai mici. Acest proces a devenit mai rapid în ultimii 20.000 de ani când specia a făcut tranziţia de la vănători-culegători la sedentari care practicau agricultura (un stil de viaţă mai liniştit).

Oamenii moderni reprezintă ultimul hominid în viaţă. În timp ce speciile înrudite dispăreau, noi colonizam planeta şi supravieţuiam în condiţii extreme. Acest lucru a avut de-a face cu capacitatea noastră de a crea legături sociale complexe”, a precizat Panny Spikins, co-autor al studiului. „Mişcările din sprâncene ne-au permis să exprimăm emoţii complexe, dar şi să percepem emoţiile altora. Sprâncenele sunt o parte lipsă a puzzle-ului care ilustrează modul în care oamenii moderni au putut să se descurce mult mai bine decât hominizii acum dispăruţi”.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Fosilele unei noi specii de hominid, descoperite în Etiopia

Descoperirea care poate rescrie istoria speciei noastre: savanţii au găsit dovezi concludente cu privire la existenţa unei specii ”fantomă” de hominid

Cel mai vechi hominid din lume este Ardi, stramoasa lui Lucy

După 20 de ani de excavări, arheologii anunţă o descoperire epocală: acest schelet vechi de 3,6 milioane de ani este cea mai completă fosilă din istorie a unui strămoş al omului