Ce este boala inflamatorie intestinală şi cum poate fi tratată

Descopera

Publicat: 24.04.2018

Bolile inflamatorii intestinale reprezintă un grup eterogen de boli definite prin inflamaţie, persistenţă sau recurenţă la nivelul tractului gastrointestinal, dar diferite ca extensie a leziunilor, simptomatologiei, prognostic şi tratament. Cele mai cunoscute boli din acest grup sunt rectocolita ulcerohemoragică şi boală Crohn. Având în vedere că atât prognosticul cât şi evoluţia şi tratamentul sunt complet diferite, diagnosticul precis este important; cu toate acestea în 10-15% din cazuri nu se poate realiza o încadrare fermă a bolii în una din cele două categorii.

Factorii care declanşează bolile inflamatorii intestinale

Aceste boli sunt declanşate de o reactivitate anormală a sistemului imun, cu producerea inflamaţiei la nivel intestinal; această reactivitate anormală poate fi declanşată de diverşi factori de mediu (posibil alergene alimentare, viruşi, bacterii) la persoane cu o anumită predispoziţie genetică.Intervenţia factorilor genetici este evidentă în bolile inflamatorii intestinale. Există o tendinţa clară de agregare familială, atât în rectocolită ulcerohemoragică, dar şi în boală Crohn; de obicei membrii familiei au aceeaşi boală, dar sunt situaţii când coexistă boală Crohn şi rectocolita în aceeaşi familie. 1 din 5 persoane cu boală Crohn au cel puţin un membru afectat în familie. De asemenea 10-20% din pacienţii cu rectocolită ulcerohemoragică au cel puţin un alt membru al familiei cu aceeaşi boală. Etnia joacă şi ea un rol – evreii est-europeni au risc semnificativ mai mare de a dezvolta boli inflamatorii intestinale faţă de populaţia de altă etnie din aceeaşi regiune geografică.

Şi factorii socioeconomici joacă un rol, această patologie este mai frecventă în ţările industrializate şi în mediul urban.

Fumatul are influenţe diferite în cele două boli, scade riscul de spitalizare în rectocolită ulcerohemoragică, pe când în boală Crohn impactul este negativ, crescând riscul de intervenţii chirurgicale şi de recurenţă după rezecţia chirurgicală. De asemenea rectocolita ulcerohemoragică apare mai frecvent la nefumători sau foşti fumători, pe când boala Crohn apare la fumători.Utilizarea de antibiotice, în special în copilărie, în perioada de dezvoltare a sistemului imun se asociază cu un risc crescut de boli inflamatorii intestinale.

În boala Crohn inflamaţia poate afecta orice segment al tractului gastrointestinal de la gură până la anus; afectarea este discontinuă, segmentara însă se poate extinde în toată grosimea peretelui digestiv. Localizarea preferenţială a leziunilor este la nivelul intestinului subţire distal şi la nivelul primei porţiuni a colonului; cam o treime din pacienţi au afectare la acest nivel. O altă treime au afectare limitată la intestinul subţire, ceilalţi având leziuni la nivelul colonului sau mai rar afectare a esofagului, stomacului şi duodenului. Manifestările caracteristice sunt diareea cronică şi durerile abdominale ; întrucât afectează frecvent intestinul subţire, principalul segment de absorbţie a principiilor nutritive, poate fi însoţit de scădere în greutate.

Citeşte continuarea pe CSID.