8 legende cu şerpi din mitologiile lumii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Miturile şi tradiţiile orale care au apărut de-a lungul timpului au încorporat, într-o formă sau alta, şerpi. Acestor animale li se atribuie o mulţime de calităţi şi puteri; cele mai cunoscute făcând trimitere la dualitatea viaţă-moarte sau la renaştere. Dat fiind faptul că este un simbol care se repetă pe întreg globul, oamenii au creat poveşti şi ritualuri complexe în jurul acestuia. History a creat o listă în care prezintă opt poveşti şi ritualuri în care şerpii sunt personajele principale.

1. Şarpele din Grădina Raiului

În Vechiul Testament, povestea izgonirii din Grădina Raiului porneşte de la diavol care, deghizat în şarpe, i-a convins pe Adam şi Eva să mănânce fructul din copacul cunoaşterii. Textul biblic spune că şarpele i-a amăgit pe cei doi spunându-le că astfel vor avea cunoşterea binelui şi a răului. Încălcarea poruncii divine a dus la alungarea celor doi din Paradis, păcatul acestora urmând să fie transmis din generaţie în generaţie.

Credit foto: Pixabay

În tradiţia creştină, teologii au dezbătut pe larg această poveste, unii argumentând faptul că Biblia face trimitere la diavol care s-a metamorfozat în şarpe Pe de altă parte, teologii care susţin o interpretare simbolică a Vechiului Testament sunt de părere că şarpele reprezintă o alegorie pentru dorinţa sexuală.

2. Şerpii din Irlanda

Pentru spaţiul românesc, dominat de către cultul creştin-ortodox, povestea Sântului Patrick este relativ necunoscută, fiind familiari, în schimb, cu sărbătoarea dedicată acestui sfânt care îşi are originea în Irlanda. 

Legenda spune că Sfântul Patrick a fost un misionar creştin din secolul al-V-lea, care, după ce a postit timp de 40 de zile, a alungat toţi şerpii din Irlanda; oamenii de ştiinţă sunt de părere că ultima glaciaţiune a fost responsabilă de dispariţia şerpilor din această regiune. La nivel metaforic, alungarea şerpilor corespunde cu dispariţia cultelor pre-creştine şi cu ascensiunea religiei aduse de către misionarii precum Sfântul Patrick.

3. Jormungand

Acest şarpe din mitologia nordică este cunoscut sub numele de „Şarpele Midgardului” şi este fiul zeului Loki şi al gigantei Angerbrode. Legendele spun că acest şarpe a fost aruncat de către Odin în ocean, unde a crescut până a cuprins întregul tărâm al oamenilor, ajungând să îşi muşte propria coadă.

Credit foto: Captură video YouTube Santa Monica Studios/ PlayStation

Vikingii pvesteau că atunci când va veni Ragnarok, sfârşitul lumii, Jormungand va ieşi din mare pentru a se lupta cu Thor. Profeţiile despre confruntarea celor doi spun că ambii îşi vor găsi sfârşitul, şarpele din cauza loviturilor, în timp ce zeul din cauza veninului.

4. Leviatanul

În comunitatea academică există o dezbatere intensă legată de leviatan, unii cercetători sunt de părere că poveştile despre această creatură ar putea să facă trimitere la unul sau mai multe animale gigantice care au dispărut în prezent. 

Credit foto: Pixabay

Leviatanul este prezentat în Biblie, mai exact în Cartea lui Iov, unde, conform unelor interpretări, este o manifestare a puterii fără limite aflate la dispoziţia divinităţii. De-a lungul timpului, termenul de „leviatan” a fost folosit pentru a descrie orice creatură maritimă gigantică. Termenul a ajuns să fie folosit şi în filozofie, Thomas Hobbes scriind o carte care poartă numele de „Leviatanul” şi care prezintă un sistem de guvernare în care monarhul deţine puterea absolută.

5. Medusa

Medusa este o fiinţă mitologică pe care poveştile o descriu ca o femeie care are şerpi în loc de păr, unele dintre legende spun că aceasta  este una dintre gorgone. Altele poveşti spun că, iniţial, aceasta a fost o femeie foarte frumoasă care a fost pedepsită de către zei într-o fiinţă hidoasă.

Credit foto: Pixabay

În mitul lui Perseu, eroul care o ucide, Medusa poate să îi împietrească cu o singură privire pe cei care se uită în mod direct la ea, din această cauză, zeiţa Atena îi dă un scut din bronz prin care poate să o privească.

6. Quetzalcoatl

Quetzalcoatl sau „Şarpele cu pene”, într-o traducere aproximativă, este zeul atzec al vântului, ploii, agriculturii, cunoaşterii şi ştiinţei. Conform miturilor amerindiene, acesta a fost o figură centrală a creării lumii.

Credit foto: Pixabay

Primele reprezentări ale lui Quetzalcoatl realizate de către artiştii atzeci îl prezintă pe acesta ca un şarpe gigant, totuşi, schimbările sociale şi culturale care au avut loc de-a lungul timpului au dus şi la apariţia unor reprezentări umane ale acestei divinităţi.

7. Naga

În mitologiile care au apărut în Asia, Naga reprezintă o specie de semizei, care sunt o combinaţie de om şi şarpe. În tradiţia hindusă, Brahma este cel care îi exilează pe aceştia pe pământ; în timp ce, în budism aceştia sunt asociaţi cu figura lui Gautama Siddhartha.

Credit foto: Pixabay

Textele budistele îl prezintă adesea pe Mucalinda, unul dintre regii acestei specii, protejându-l pe Buddha de pericole.

8. Şarpele Alb

Bai Suzhen este, conform legendelor chinezeşti, o femeie demon care trăia în apele unui lac şi care putea lua formă umană. Povestea spune că aceasta s-a îndrăgostit de un muritor, Xu Xian, de care chiar se îndrăgosteşte. Fahai, un călugăr budist îi dezvăluie soţului adevărata identitate a femeii şi acesta o închide sub o pagodă. 

De-a lungul timpului, acest mit a evoluat, unele poveşti punând accentul pe lupta dintre călugărul budist şi rău, în timp ce altele au pus accentul pe povestea de dragoste dintre Xu şi Bai.

Citeşte şi: