Xenoboţii, creaturi virtuale, au fost aduse la viaţă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dacă ultimele decenii de progrese în domeniul inteligenţei artificiale şi biologiei moleculare ar fi combinate, copilul iubit – o clasă care nu se aseamănă cu nimic de până acum – s-ar asemăna cu mişcarea unui microorganism într-un vas de cercetare al Universităţii Tufts.

Douglas Blackiston, specialist în biologie, descrie sistemul ca fiind puţin mai mare decât diametrul unui fir de păr. Abia se poate distinge dacă se mişcă. Dar, sub microscop, pot fi percepute manevrele.

Aceste forme de viaţă nu au organe de reproducere, stomac, creier ori sisteme nervoase. Sunt aproximativ 2.000 de celule prelevate din pielea unui embrion de broască. Specimenele mai mari, care oricum au dimensiuni sub un milimetru, au celule de piele şi celule din muşchii inimii care emit pulsaţii.

Acestea sunt organismele programabile numite „xenoboţi”, dezvăluite iniţial într-un articol ştiinţific publicat în ianuarie. Denumirea provine de la o specie de broască africană numită Xenopus laevis, de unde au fost prelevate toate celulele utilizate.

Un xenobot trăieşte aproximativ o săptămână. Dat fiind că sunt creaţi din celule vii, aceste entităţi se pot vindeca singure chiar dacă ar fi aproape rupte în două. Pot avea diverse forme fizice, în funcţie de designul conceput prin simulări computerizate. Implicaţiile existenţei acestor entităţi organice ţin de criterii specifice inteligenţei artificiale şi generează întrebări de ordin biologic şi etic.

„Aproape că asistăm la naşterea unei noi discipline de organisme sintetice. Nu ştiu dacă este vorba de robotică, zoologie ori altceva”, explică Hod Lipson, specialist în Robotică la Universitatea Columbia, citat de Mediafax.

Roboţii vii

Xenoboţii sunt noi, dar nu fără precedent. Sursa parţială de inspiraţie este în anul 1994, când Karl Sims, un artist grafician IT, a dezvăluit primele creaturi virtuale.

Cele mai multe proiecte moderne de inteligenţă artificială s-au concentrat pe simulări ale reţelelor neuronale cerebrale. Însă o comunitate mică de cercetători, precum studentul Sam Kriegman, specializat în studii postuniversitare privind designul robotic, şi îndrumătorul său, dr. Joshua Bongard, de la Universitatea Vermont, se axează atât pe forme, cât şi pe concepţie.

Kriegman şi Bongard au avut propriile dubii că aceste entităţi vor putea fi aplicate în afara computerelor, dar ulterior au început să lucreze la proiectul DAPRA, al Departamentului Apărării, cu dr. Blackiston şi Michael Levin, un biolog care conduce Centrul Allen Discovery de la Universitatea Tufts.

Levin şi Blackiston vor să utilizeze xenoboţii ca instrumente experimentale pentru a evidenţia principii biologice sau chiar filosofice. „Oamenii se vor întreba: este un robot, un aparat ori un animal”, spune Levin.

Invenţiile au atras deja critici de ordin etic. „Un public needucat ar putea percepe aceste lucruri ca ceva de genul Frankenstein. Specialişti în etică aplicată ar trebui să se implice în crearea şi dezvoltarea acestor organisme, nu doar oameni de ştiinţă şi ingineri”, afirmă soţii Susan şi Michael Anderson, de la universităţile Connecticut şi Hartford, specializaţi în etica aparatelor, subliniind că există preocupări majore privind toxicitatea xenoboţilor, durata de viaţă şi abilitatea ipotetică de a de reproduce în viitor.

Studiul publicat în ianuarie arăta că au fost creaţi „roboţii vii”, capabili să se autoreparare, pornind de la celule stem de broască, iar noile maşinării biologice pot fi folosite în diverse domenii, de la eliminarea deşeurilor radioactive la colectarea plasticului din oceane şi în medicină.