Misterele Manuscriselor de la Marea Moartă, dezvăluite cu ajutorul testelor ADN

Mostre genetice din Manuscrisele de la Marea Moartă au fost testate ADN pentru a arăta dacă artefactele vechi de 2.000 de ani au fost opera unei secte evreiești secundare și pentru a face lumină asupra momentului redactării înscrisurilor, considerat a fi la începutul Creștinismului. Cercetarea a indicat și unele dintre sursele de proveniență ale pergamentelor, prin identificarea pieilor de animale pe care au fost scrise.

GALERIE FOTO

• MESAJE DE CRĂCIUN. Cele mai frumoase mesaje, urări şi felicitări pentru cei dragi
• Misiunea Lucy care va studia asteroizii troieni ai planetei Jupiter, lansată astăzi

Manuscrisele de la Marea Moartă, o colecție de sute de manuscrise și mii de fragmente de texte religioase evreiești vechi, au fost descoperite începând cu anul 1946 de către beduinii locali în peșteri din Qumran, la aproximativ 20 km est de Ierusalim.

Mulți savanți au crezut că sulurile aparțineau esenienilor, o sectă iudaică izolată care se desprinsese din curentul evreiesc. Dar unii oameni de știință susțin că manuscrisele de la Qumran au avut diverși autori și poate au fost aduse din Ierusalim pentru a fi ascunse în peșteri.

Specialiști de la Universitatea Tel Aviv și Autoritatea Israeliană pentru Antichități au folosit secvențializarea ADN care a scos la iveală potrivirile sau diferențele mari dintre suluri.

Materialul Manuscriselor de la Marea Moartă este diferit

În timp ce pielea de oaie a unora dintre suluri putea proveni din deșert, pielea de vacă, găsită în cel puțin două mostre, era tipică orașelor precum Ierusalimul, unde evreii aveau la vremea respectivă al Doilea Templu și se aflau sub stăpânirea romană. Romanii au fost cei care le-au distrus templul în anul 70 e.n., din care în prezent s-a mai păstrat doar Zidul Plângerii.

„Materialul biologic din care sunt făcute sulurile spune la fel de multe și este la fel de informativ precum conținutul textului”, a declarat pentru Reuters Noam Mizrahi, profesor de studii biblice la Universitatea Tel Aviv.

Cercetătorii israelieni, ajutați de specialiști din Suedia de la un laborator de cercetare a ADN-ului, au stabilit că două exemplare diferite ale Cărții lui Ieremia au fost aduse în Qumran din exterior.

O societate polivalentă

Astfel de constatări indică faptul că formularea textelor evreiești a fost supusă unor variații și interpretări diferite de viziunile ulterioare ale scrierilor sfinte.

Mizrahi afirmă că acest lucru arată că „societatea evreiască a celui de al Doilea Templu a fost mult mai pluralistă și polivalentă decât mulți tind să creadă”.

Testarea ADN s-a făcut pe mici bucăți de pergament sau doar pe praful de pe ele. Acest procedeu se poate dovedi o soluție și pentru eliminarea falsurilor, așa cum s-a întâmplat cu întreaga colecție de manuscrise de la Marea Moartă, eliminată din Muzeul Bibliei din Washington, după ce s-a descoperit că nu este autentică.

Manuscrisele de la Marea Maoartă reprezintă o colecție de mii de texte religioase recuperate între anii 1946 – 1956 din 11 peşteri. Fragmentele delicate de pergament şi papirus au fost păstrate timp de 2.000 de ani datorită condiţiilor uscate şi întunecate ale peşterilor.

Vă recomandăm să citiți și:

Fragmente ale manuscriselor de la Marea Moartă despre care se credea că sunt goale ascund bucați de text

Manuscrisele de la Marea Moartă prezintă urme ale unei tehnici necunoscute de realizare a pergamentelor

În Marea Moartă, microbii se mâncau între ei pentru a supravieţui

A fost rezolvat misterul ”ninsorii” de la Marea Moartă