A fost rezolvat misterul ”ninsorii” de la Marea Moartă

Marea Moartă este cea mai sărată apă din lume, având o concentraţie salină de 34%. Această hipersalinitate se datorează climatului, evaporării şi scăderii cantităţii de apă dulce care mai ajunge după ce este captată pentru activităţile umane. La începutul anilor ’80, turiştii şi oamenii de ştiinţă au observat că sarea din apa acestui lac se precipită, formând structuri cristaline care aminteau de fulgii de zăpadă, notează Futurity.

Oamenii de ştiinţă au observat că această „zăpadă” apare în punctul în care nivelul de salinitate este atât de ridicat încât depăşeşte punctul de saturaţie al sării. Pentru a studia şi înţelege în profunzime acest fenomen, echipa condusă de dr. Nadav Lensky, de la Insitutul Geologic Israelian, şi cea condusă de către Eckart Meibur, profesor de inginerie mecanică de la Universitatea California, au decis să colaboreze şi să realizeze un studiu interdiscliplinar, combinând explicaţiile legate de propietăţile sării cu cele legate de mecanica fluidelor.

• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Observaţiile asupra Mării Moarte au arătat că cele mai multe depozite de sare apar în perioada iernii, odată cu răcirea, în timp ce sarea se dizolvă în stratul de apă superior care este mai puţin dens. În timpul verii, „fulgii” apar între cele două straturi de apă, ele fiind diferenţiate prin densitate. Oamenii de ştiinţă bănuiesc că în acest caz se poate vorbi de un caz de convecţie dublu-difuzivă, transferul de căldură şi masă în interiorul diverselor sisteme fizice şi care are ca urmare solidificarea materialelor, în cazul de faţă a cristalelor de sare.

Explicaţia cea mai simplă pe care oamenii de ştiinţă o pot oferi despre „zăpada” care apare în cazul Mării Moarte are legătură cu hipersalinitatea acesteia şi cu straturile de apă ale acesteia cu diferite densităţi. Astfel, din cauza faptului că, în prezent, această apă este mereu în apropierea punctului în care concentraţia de sare atinge nivelul de suprasaturaţie, dar şi din cauza diferenţelor de temperatură dintre stratul superior, mai puţin dens, şi cel inferior, mai dens, se ajunge la formarea continuă a cristalelor de sare.

„Din perspectiva mea de geolog, Marea Moartă oferă indicii cu privire la dinamica lacurilor şi mărilor hipersaline, care, într-un anumit moment al istoriei Pământului, erau mult mai comune”, explică dr. Nadav Lensky.

Studiul citat a fost publicat în jurnalul de specialitate Water Resources Research.

Citeşte şi: