Scheletul „Omului Loizu”, în vârstă de 11.700 de ani, încă dezvăluie secrete

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un grup de speologi care cerceta o peșteră cunoscută sub numele de Errotalde I, în apropiere de orașul Erro din provincia Navarra (nordul Spaniei), a descoperit un schelet uman complet. Rămășițele fuseseră așezate cu atenție și în mod deliberat pe spate, cu brațele încrucișate strâns pe abdomen.

Scheletul a fost găsit la 200 de metri de intrarea în peșteră, lângă un pârâu subteran îngust, ceea ce înseamnă că cei care l-au dus acolo au depus eforturi mari pentru a transporta corpul. O gaură rotundă din mijlocul craniului scheletului sugera că acest individ a fost ucis violent și brusc de un proiectil de mare viteză sau de un obiect ascuțit rotunjit.

Scheletul era complet și într-o stare bună de conservare, cel mai probabil trupul a fost acoperit într-un fel de giulgiu de protecție care s-ar fi dezintegrat odată cu trecerea timpului.

GALERIE FOTO

Exploratorii peșterii au făcut descoperirea uimitoare în noiembrie 2017 și au anunțat Direcția de Cultură a guvernului spaniol, care a și trimis experți la fața locului. Imediat aceștia au realizat că privesc ceva extraordinar și au început cerectări extinse asupra a ceea ce a fost denumit ca „Omul Loizu” , după zona exactă unde se află peștera Errotalde I.

Omul Loizu Navarra în perioada de tranziție către epoca noastră

În ultimii trei ani, arheologii și antropologii au studiat scheletul la fața locului, cercetând cu mare atenție și zona. În ciuda dificultăților de a ajunge în această peșteră îndepărtată, experții au reușit să acumuleze date valoroase despre viața și timpul în care a trăit Omul Loizu Navarra, potrivit Ancient Origins.

Folosind tehnologia de datare cu radiocarbon, au putut verifica dacă scheletul era cu adevărat antic. S-a dovedit a fi cel mai vechi schelet intact găsit vreodată în nordul Spaniei sau oriunde în regiunea înconjurătoare.

Scheletul a fost datat în anul 9.700 î.Hr., sau cu 11.700 ani în urmă. Aceasta înseamnă că defunctul a trăit într-o perioadă specială, o perioadă de profunde schimbări globale care a marcat sfârșitul epocii Pleistocen (și ultima epocă glaciară) și începutul perioadei Holocen, care continuă și în zilele noastre.

Totodată, cercetătorii au confirmat că scheletul aparținea unui tânăr, cu vârsta cuprinsă între 17 și 21 de ani, și că cel mai probabil a murit ca urmare a rănii la cap, care a fost cauzată de o armă. Stilul său de viață ar fi fost cel al unui vânător-culegător și, la fel ca alți semeni, a căutat fără îndoială refugiu în peșteri precum Errotalde I în timpul iernilor lungi și reci.

Cel mai bine conservat schelet

Cercetarea originilor și istoria personală a Omului Loizu va intra într-o etapă nouă și interesantă. La jumătatea lunii martie 2021, rămășițele scheletice au fost luate în totalitate din peșteră, după o acțiune care a implicat o muncă intensă de 12 ore, iar cercetătorii vor putea continua cercetarea lor aprofundată în condiții controlate de laborator.

Pablo Arias Cabal, profesor de preistorie la Universitatea din Cantabria, care va fi implicat în următoarea fază a cercetării, a precizat că scheletul recuperat „este unic în Spania și este un caz foarte rar pe întreg continentul european”. El a explicat că Omul Loizu Navarra a venit „dintr-un moment în tranzit între ultima epocă glaciară și timpurile geologice actuale, o perioadă din care există foarte puține rămășițe în întreaga Europă și aș spune că niciunul nu se află într-o stare de conservare atât de bună ca acesta”.

Scheletul din Navarra va fi supus unei multitudini de teste genetice, pentru a vedea dacă se poate determina de unde era omul, ce dietă avea și de ce boli ar fi putut suferi înainte să moară.

Vă recomandăm să citiți și:

Prima cultură a oamenilor moderni a durat cu 20.000 de ani mai mult decât s-a crezut anterior

Rămășițele unui copil dezmembrat dezvăluie o practică de înmormântare sinistră de acum 8.000 de ani

Noi detalii despre monumentele misterioase din nordul Peninsulei Arabice au ieșit la iveală

Locuitorii antici ai Patagoniei se adaptau schimbărilor sezoniere, dar și climatice