Uriașul aisberg A68 s-a pierdut în ocean după desprinderea de Antarctica

Un aisberg imens din Antarctica, a cărui călătorie a fost probabil cel mai bine documentată din istorie, s-a topit în ocean.

A68 s-a rupt din calota glaciară Larsen C din Peninsula Antarctică în 2017, fiind unul dintre cele mai mari aisberguri înregistrate de până acum. La vemea respectivă măsura 5.800 de kilometri pătrați, cam cât mărimea statului Cipru.

• Insectele de pe insule, victime ale „apocalipsei insectelor”
• Un studiu arată că cimpanzeii sălbatici consumă echivalentul unei beri pe zi

De atunci, aisbergul a fost „mâncat” de Atlanticul de Sud, care l-a direcționat spre insula Georgia de Sud. Temperaturile calde de acolo și valurile l-au rupt în bucăți mari. Acele bucăți s-au fragmentat apoi în bucăți prea mici pentru a fi urmărite.

Centrul Naţional pentru Gheţari din Statele Unite urmărește aisbergurile care au o lungime de cel puțin 10 mile marine (18,5 kilometri) sau care au o suprafață de cel puțin 20 de mile marine (68,5 km pătrați).

Cea mai mare bucată din calota Larsen C nu se mai califică în aceste criterii din 16 aprilie. Potrivit bazei de date a Centrului, mai măsura numai 3 mile marine pe 2 mile marine (5,5 km cu 3,7 km).

Cel mai cercetat aisberg de până acum

A68 a fost cel mai studiat și supravegheat aisberg de până acum. Imaginile ample prin satelit au arătat când uriașul aisberg a început să crape sub tensiunea mișcării (la doar o săptămână după ce s-a desprins din banchiza de gheață).

Oamenii de știință au putut vedea fisurile din gheață și diferența de temperatură a apei care îl înconjura. Au asistat la momentul blocării lui pe un munte de sub mare, nu departe de locul unde ulterior s-a rupt, ajungând apoi în ape mai calde într-un curent numit Weddell Gyre.

În noiembrie 2020, părea că A68 s-ar putea prăbuși în adâncurile din apropierea insulei Georgia de Sud, amenințând să blocheze accesul la ocean pentru pinguinii care trăiau acolo. Dar A68 s-a răsucit larg și s-a fragmentat și mai mult, pe măsură ce valurile l-au lovit, iar apa caldă a pătruns și a lărgit micile crăpături.

„Am văzut fiecare mică întorsătură. Am reușit să-i urmărim progresul cu imagini din satelit zilnice, la un nivel de detaliu pe care nu l-am avut până acum”, a declarat pentru BBC Laura Gerrish, specialist în cartografiere la British Antarctic Survey.

Cum influențează ecosistemul ruperea unui aisberg

Totodată, cercetătorii au căutat să înțeleagă modul în care un mare eveniment de prăbușire, precum cel care a dat naștere aisbergului A68, afectează ecosistemele din jur, deși climatul dur al Antarcticii a îngreunat treaba. În 2018, o expediție British Antarctic Survey s-a îndreptat către locul ruperii de Larsen C, pentru a colecta probe de pe fundul mării, dar s-a blocat în marea de gheață.

O a doua misiune din 2019 a avut același deznodământ. O misiune pe insula Georgia de Sud, derulată în luna februarie a acestui an, a avut în sfârșit succes. Cercetătorii au eliberat doi roboți marini în apropierea insulei pentru a afla cum influxul de apă dulce și rece provenit de la fragmente topite ale A68 a influențat ecosistemul local.

Unul dintre roboți a fost pierdut, însă celălalt va fi recuperat în luna mai și datele sale vor fi analizate.

Vă recomandăm să citiți și:

Un robot subacvatic a mers sub Antarctica şi a înregistrat imagini uimitoare – VIDEO

O treime din întreaga calotă glaciară din Antarctica riscă să se prăbușească în mare

„Râuri invizibile din cer” lasă în urmă găuri uriașe în gheața din Antarctica. Cum explică cercetătorii fenomenul

Un aisberg uriaș s-a desprins din Antarctica, însă oamenii de știință erau pregătiți pentru eveniment