Efectele halucinogene ale absintului: Mit sau adevăr?

Absintul este un lichior distilat aromat de culoare verde gălbuie care capătă o nuanță tulbure de alb opalescent atunci când este amestecat cu apă. Fiind foarte aromat, absintul are un gust sec și oarecum amar.

Absintul este fabricat dintr-un spirt bogat în alcool și este de obicei comercializat cu un conținut alcoolic de 68% în volum. Florile și frunzele de pelin (Artemisia absinthium) sunt principalele ingrediente care oferă aromă absintului. Alte ingrediente aromatice includ lemnul dulce (care predomină de obicei în aromă), isop, fenicul, rădăcină de angelică, anason și anason stelat.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Absintul a fost produs în mod comercial pentru prima dată în 1797 de către Henry-Louis Pernod, care a folosit o rețetă cumpărată de socrul său, maiorul Dubied.

Van Gogh și Picasso au fost mari fani ai absintului, alături de mulți alți artiști. Unii oameni continuă să creadă că halucinațiile provocate de absint au inspirat unele dintre cele mai importante opere ale pictorilor. Aceste halucinații ar fi fost provocate de tuonă, un compus chimic din tipul de pelin folosit în producția de absint.

Cât de adevărate au fost efectele halucinogene ale absintului?

Licoarea verzuie a devenit legendară la sfârșitul secolului XIX în Paris, după ce artișii și scriitori boemi au început să vorbească despre efectele psihedelice ale absintului. Aceștia susțineau că licoarea permite „minții să rătăcească ”, astfel că artiștii și scriitorii credeau că băutura îi poate inspira. Asftel, absintul a ajuns să fie numit Muza Verde sau Zâna Verde.

Totuși, se pare că efectele halucinogene ale absintului erau, de fapt, doar rezultatul unei concentrații alcoolice foarte mari, potrivit unui studiu din 2008. La fel ca în cazul oricărei alte băuturi alcoolice puternice, consumatorul va avea parte de efecte considerabile atunci când bea prea mult. În plus, conform relatărilor de la acea vreme, alcoolul era consumat în cantități uriașe.

Ce simptome psihologice ar fi produs absintul?

Absintul a ajuns să fie considerat o băutură periculoasă pentru sănătate pentru că părea să provoace convulsii, halucinații, deteriorare mintală și chiar psihoze.

Fabricarea absintului a fost interzisă în Elveția în 1908, în Franța în 1915 și, în cele din urmă, în multe alte țări. În 1918, Pernod Fils a deschis o fabrică în Tarragona, Spania, pentru a produce atât absint, cât și o băutură similară, fără pelin, pentru exportul în acele țări care interzic absintul adevărat.

Deocamdată, rămâne neclar dacă absintul are într-adevăr efecte halucinogene. Simptomele psihologice atribuite băuturii au fost ulterior considerate a fi cauzate de tuonă, o substanță chimică toxică prezentă în pelin. Ideea a fost respinsă la sfârșitul anilor 1990.

Cum se servește, de fapt, absintul?

Producția și vânzarea absintului au devenit mai târziu legale în multe țări, astfel alimentând o renaștere modernă a consumului de absint, scrie Britannica.

De obicei, absintul se servește diluat cu apă și gheață și poate fi folosit pentru aromatizarea băuturilor mixte.

Absintul clasic este servit într-un pahar special. O lingură perforată, creată special pentru picurare, îi permite apei să picure încet printr-un cub de zahăr în băutură. Totodată, există și băuturi care au fost dezvoltate ca înlocuitori, fiind similare ca gust, însă având un conținut mai scăzut de alcool și fără pelin.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un pahar de ştiinţă. Ce se întâmplă cu corpurile noastre atunci când consumăm alcool?

Motivul pentru care cererea pentru bere fără alcool a explodat în Japonia

Motivul pentru care elefanţii nu ţin la băutură, deşi au o construcţie suficient de mare încât să asimileze rapid alcoolul

Revolverul cu care Verlaine a fost pe punctul de a-l ucide pe Rimbaud. Verlaine a ajuns apoi la închisoare