Care este, de fapt, cel mai „vorbăreț” animal din lume?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru oameni, comunicarea reprezintă baza relațiilor și a modului în care funcționăm cu succes în viața de zi cu zi. Animalele produc sunete pentru a transmite avertizări, a atrage parteneri, a semnala primejdia, pentru a se găsi unele pe altele și pentru a-și apăra teritoriul. În mod similar cu oamenii, corzile lor vocale îndeplinesc numeroase scopuri care pun bazele interacțiunilor sociale și le asigură supraviețuirea.

Însă, v-ați întrebat vreodată, dintre toate creaturile de pe această planetă, care este cea mai „vorbăreață”? Și cât de important este să fii vorbăreț, atunci când producerea de sunete implică și pericolul de a alerta prădătorii?

În termeni umani, noi măsurăm „vorbăria” prin două moduri: cantitatea de timp folosită pentru producerea de sunete și diversitatea a ceea ce este comunicat prin acele sunete. Cum se poate aplica asta la specii nonumane? Ei bine, cercetătorii au identificat câteva tendințe comune în cazul speciilor care produc foarte multe sunete, dar și în cazul celor care preferă să fie mai tăcute.

„Majoritatea animalelor încearcă să nu producă prea multe sunete”

Am putea presupune că un factor determinant al comunicării animale ar fi cât de sociabilă este o specie. Este adevărat că unele specii extrem de sociabile sunt mult mai volubile. Spre exemplu, unele păsări țesătoare sunt extrem de „vorbărețe” chiar și în timpul zborului. Pe de altă parte, unele mamifere precum suricatele, creaturi mici din Africa de Sud care trăiesc în comunități mari, își cresc puii, caută hrană și se feresc de prădători în mod colectiv.

Însă, asta nu este neapărat o regulă. Un animal sociabil nu este neapărat un animal care comunică mult, a explicat Arik Kershenbaum, zoolog la Universitatea Cambridge din Regatul Unit. Asta pentru că producerea de sunete are și un preț.

„Majoritatea animalelor încearcă să nu producă prea multe sunete, pentru că asta necesită foarte multă energie”, a precizat Kershenbaum, citat de Live Science.

Un alt factor este reprezentat de prădători. Sunetele pun animalele în pericol. Acești doi factori pun presiuni imense pe comunicarea vocală chiar și în cazul speciilor extrem de sociabile, precum cimpanzeii, una dintre cele mai apropiate rude ale oamenilor.

Așadar, care este cel mai „vorbăreț” animal?

Cu toate acestea, producerea de sunete nu este neapărat „standardul de aur” al comunicării animale”. Animalele transmit în mod continuu informații, fie că acestea sunt vocale, olfactive, sau prin postură. Toate tipurile de informații sunt analizate de alte animale, care la rândul lor formează o idee a modului în care ar trebui să reacționeze cu un anumit individ.

De asemenea, indiferent de cât de multe spun anumite animale, unele dedică mai mult timp producerii de sunete decât altele. Așadar, cine sunt acești indivizi „vorbăreți” și de ce este atât de valoroasă „vorbăria” lor?

Potrivit specialiștilor, animalelor pot fi împărțite în două grupuri: animale nonvocale și animale vocale, cele din urmă fiind animalele care învață să producă sunetele prin imitarea lor. Doar câteva grupuri de animale fac parte din categoria din urmă: oameni, specii de păsări cântătoare, dar și unele mamifere nonumane, inclusiv delfinii, balenele, elefanții, focile și liliecii.

Așadar, care este cel mai „vorbăreț” animal? Nimeni nu a cuantificat până acum toate speciile pentru a ajunge la o concluzie clară, însă răspunsul scurt ar un membru din grupul animalelor vocale. Kershenbaum consideră că delfinii ar putea fi cu siguranță cele mai vorbărețe animale. „Dacă te vei afla vreodată în apă cu mai mulți delfini, nu vei avea parte deloc de liniște. Delfinii produc mereu sunete”, a spus Kershenbaum.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O creatură bizară cu dinți din abundență este un animal complet unic și nedescris până acum

O nouă fosilă dezvăluie unul dintre cele mai mari animale terestre din istoria Pământului

Ar putea fi atacurile de cord posibile și în cazul altor animale?

O scrisoare demult pierdută arată că Albert Einstein a prezis descoperirea super-simțurilor animale