Insulina din creier influențează nivelurile de dopamină

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În creierul uman, hormonul insulină acționează și asupra celui mai important neurotransmițător pentru sistemul de recompensare, adică influențează nivelurile de dopamină.

Insulina scade nivelurile de dopamină într-o anumită regiune a creierului (striatul) care reglează procesele de recompensă și funcțiile cognitive, printre altele. Această interacțiune poate fi un factor important pentru reglarea metabolismului glucozei și a comportamentului alimentar.

Acest lucru a fost demonstrat de cercetătorii de la Centrul German de Cercetare a Diabetului (DZD) din Tübingen, scrie Science Daily.

Creierul joacă un rol important în cauzarea obezității și diabetului

La nivel mondial, tot mai mulți oameni dezvoltă obezitate și diabet de tip 2. Studiile arată că creierul joacă un rol important în cauzarea acestor boli.

Dopamina este cel mai important neurotransmițător pentru sistemul de recompensare. Hormonul insulină este eliberat după masă și reglează metabolismul în corpul uman (sistemul homeostatic).

Nu se știe încă cum interacționează aceste două sisteme. Cu toate acestea, schimbările în aceste sisteme au fost legate de obezitate și diabet.

În studiul de față, cercetătorii au examinat modul în care cele două sisteme interacționează în mod specific în centrul de recompensă al creierului, striatul.

„Comportamentul nostru alimentar este reglementat de interacțiunea dintre sistemul de recompensă și sistemele homeostatice. Studiile indică faptul că insulina acționează și în centrele de recompensă conduse de dopamina din creier. De asemenea, s-a demonstrat că obezitatea duce la modificări ale semnalizării creierului care au un efect negativ asupra metabolismului glucozei în întregul organism”, a spus autorul principal al studiului, Stephanie Kullmann.

„Am vrut acum să descifrăm interacțiunea dintre cele două sisteme la oameni și să aflăm cum insulina reglează nivelurile de dopamină”.

În acest scop, zece bărbați sănătoși, cu greutate normală, au primit insulină sau un placebo printr-un spray nazal (studiu încrucișat randomizat, controlat cu placebo, în orb).

Când insulina este absorbită prin nas, ajunge direct la creier. Pentru a studia interacțiunea dintre insulină și dopamină, cercetătorii au folosit o tehnică unică de măsurare: au combinat imagistica prin rezonanță magnetică pentru a evalua activitatea funcțională a creierului și tomografia cu emisie de pozitroni pentru a evalua nivelurile de dopamină.

Administrarea de insulină scade nivelurile de dopamină

Analiza studiului a arătat că administrarea intranazală a insulinei a scăzut nivelul de dopamină și a dus la modificări în structura rețelei creierului.

„Studiul oferă dovezi directe despre cum și unde interacționează în creier semnalele declanșate după mâncare, cum ar fi eliberarea de insulină și sistemul de recompensă”, a spus profesorul Martin Heni, coautor al studiului.

Am reușit să arătăm că insulina este capabilă să scadă nivelurile de dopamină din striat la persoanele cu greutate normală. Modificarea dependentă de insulină a nivelurilor de dopamină a fost, de asemenea, asociată cu modificări ale conectivității funcționale în rețelele din întregul creier. Modificările în acest sistem pot fi un factor important al obezității și al bolilor asociate”, a adăugat el.

În studiile viitoare, cercetătorii doresc să investigheze schimbările în interacțiunea dopaminei și insulinei la participanții obezi sau diabetici.

Acești oameni suferă adesea de rezistență la insulină în creier. Prin urmare, cercetătorii presupun că această rezistență împiedică reglarea normală indusă de insulină a nivelurilor de dopamină în centrul de recompensă.

În etapele următoare, ei doresc să restabilească acțiunea normală a insulinei în creier prin intervenții comportamentale și/sau farmaceutice.

Striatul aparține creierului uman și face parte din ganglionii bazali. Este un punct central de conexiune pentru diverse căi neuronale, precum și pentru circuite de control și este implicat în interacțiunea motivației, recompensei, emoției, comportamentului de mișcare și a numeroase funcții cognitive.

Studiul a fost publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism.

Vă recomandăm să citiți și:

Fără spray nazal. Există o modalitate foarte plăcută de a desfunda nasul

Primul caz uman de infecție cu „virusul B al maimuțelor” în China. Un medic veterinar a murit

Cât de mult mango trebuie să consumi pentru a observa o reducere semnificativă a ridurilor

Consumul moderat de alcool al părinţilor creşte riscul de anxietate în rândul copiilor