Oamenii de știință au aflat cum modelează genele părinților comportamentul copiilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Educația părinților nu este singurul mod în care mamele și tații influențează comportamentul urmașilor lor, căci și genele contează. Deși majoritatea genelor noastre sunt moștenite în perechi, mamele și tații își exercită influența genetică în moduri diferite.

Potrivit unei noi cercetări, conduse de oamenii de știință de la University of Utah Health, fiecare părinte are propriul impact asupra hormonilor și a altor mesageri chimici care controlează comportamentul.

• Studiu: multe femei aleg un analgezic mai puțin eficient pentru durerile menstruale
• Alternative la opioide în camerele de gardă: noi opțiuni pentru controlul durerii

„Suntem foarte intrigați de faptul că există această zonă neexploatată a biologiei care ne controlează deciziile”, spune Christopher Gregg, cercetător principal al studiului publicat în jurnalul Cell. Obținerea unei imagini mai clare a factorilor genetici care modelează comportamentul este un pas crucial pentru dezvoltarea unor diagnostice și tratamente mai bune pentru tulburările psihiatrice, spune el.

Echipa raportează că anumite grupuri de celule din creierul șoarecilor se bazează exclusiv pe copia mamei, a unei gene necesare pentru a produce mesageri chimici esențiali în creier, numiți neurotransmițători.

Genele părinților pot influența chiar și bolile mintale

În aceste celule, copia tatălui rămâne dezactivată. Cu toate acestea, într-un alt organ, glanda suprarenală, anumite celule favorizează copia tatălui a aceleiași gene. Acolo, gena este implicată în producerea hormonului stresului, adrenalina.

După ce a identificat această schimbare neașteptată în controlul parental al unei gene, echipa lui Gregg a continuat să demonstreze că aceasta are consecințe asupra comportamentului. Ei au descoperit că gena fiecărui părinte afecta în mod diferit fiii și fiicele. Anumite decizii în cazul fiilor erau controlate de gena mamei, în timp ce tații aveau control asupra unor decizii la fiice.

„Axa creier-suprarenale este o parte foarte importantă a biologiei mamiferelor care controlează comportamentul și afectează stresul, starea de spirit, metabolismul și procesul de luare a deciziilor”, explică Gregg. El spune că această descoperire este un prim pas spre înțelegerea modului în care genele unui părinte pot afecta comportamentele mai obișnuite și afecțiunile de sănătate aferente la oameni, de la boli mintale și dependență până la cancer și boala Alzheimer.

Genele ambilor părinți sunt active în creierul copilului

În studiul actual, Gregg și colegii săi s-au concentrat în primul rând pe o genă numită dopa-decarboxilază, de care neuronii au nevoie pentru a fabrica dopamină și serotonină.

Copiile genei ambilor părinți sunt active în creier, dar Gregg și colegii săi au descoperit anterior o ușoară preferință, la nivelul întregului creier, pentru gena maternă. Pentru a investiga dacă această preferință era localizată la anumite celule sau regiuni ale creierului, echipa a modificat genetic șoareci pentru a atașa o etichetă fluorescentă la enzima dopa decarboxilază – roșie dacă era produsă cu ajutorul unei gene moștenite de la mama, albastră dacă fusese folosită o genă de la tata. Apoi, ei puteau pur și simplu să se uite la microscop pentru a vedea care copie a genei părintelui era activă.

După ce au examinat întregul creier, au găsit 11 regiuni care conțineau grupuri de neuroni care folosesc doar gena mamei. Dopa decarboxilaza este folosită și în glanda suprarenală, unde este necesară pentru a produce adrenalină. Acolo, au găsit grupuri de celule care se bazau exclusiv pe copia genei moștenite de la tată.

Cât de mult ne influențează comportamentul genele părinților?

Deoarece dopa decarboxilaza este atât de importantă pentru reglarea stresului, a fricii, a anxietății și a procesării recompenselor, cercetătorii au vrut să afle cum această amprentă a conferit unuia dintre părinți o influență mai mare asupra anumitor comportamente ale urmașilor lor.

Pentru a afla acest lucru, au analizat modul în care șoarecii cu mutații în ambele copii ale genei au căutat hrană. Șoarecii din experimentele lor au fost liberi să exploreze, acționând în funcție de temeri și motivații conflictuale, la fel cum ar face-o în sălbăticie. Echipa lui Gregg a folosit algoritmi de învățare automată pentru a găsi modele în acest comportament. Prin împărțirea comportamentului de căutare a hranei în module, au identificat diferențele comportamentale asociate cu copia genei dopa decarboxilazei a fiecărui părinte.

„Este necesară o dezvoltare a acestui nou domeniu al geneticii deciziilor, în care descoperim sistematic copiile genelor parentale care controlează decizii și acțiuni specifice în anumite contexte”, spune Gregg. Astfel de studii ar putea conduce cercetătorii către celule și circuite neuronale cu roluri necunoscute anterior în comportament, raportează EurekAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Copiii ar putea avea mai mulți părinți biologici în viitor. „Toate drumurile duc la eugenism”

Obiceiurile părinților le sunt transmise copiilor prin puterea exemplului

Jean-Jacques Rousseau, filosoful care credea că părinții nu ar trebui să-și certe copiii

Criteriile esențiale după care părinții ar trebui să aleagă grădiniţa pentru copii