A fost deschisă una dintre ultimele mostre lunare aduse de Apollo 17. Ce secrete ascunde?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Asemenea unei capsule a timpului, una dintre ultimele mostre sigilate aduse de misiunea lunară Apollo 17 a fost deschisă. 

Procesul a fost ghidat de specialiștii de la Divizia pentru Cercetarea Astromaterialelor și Explorare Științifică a Centrului Spațial Johnson din Huston al NASA. Înainte de a mai fi posibilitatea unei noi misiuni lunare de acest gen Apollo Next Generation Sample Analysis Program sau ANGSA studiază unele dintre ultimele mostre pe care NASA le-a ținut sigilate.

„Am avut ocazia de a deschide aceste mostre neprețuite ținute pentru mai bine de 50 de ani în vid, pentru a putea vedea ce comori sunt ascunse acolo”, spune Thomas Zurbuchen, administrator asociat al Directoratului Misiunii Științifice a NASA din Washington, precizează NASA.

Mostra 73001, una dintre ultimele mostre aduse de Apollo 17

În cele din urmă a venit și acea zi pentru mostra 73001, care a fost sigilată pe Lună pentru ca mai apoi să fie închisă ermetic într-un al doilea recipient protector. În decembrie 1972, astronauții Eugene Cernan și Harrison „Jack” Schmitt au strâns regolit de pe suprafața lunară în niște tuburi speciale, capturând astfel parte din istoria lunară pentru cercetătorii care vor urma.

Mostra 73001 este jumătatea inferioară a unui tub dublu. Partea superioară a acelui dispozitiv dublu de stocare conținea mostra 73002, care a fost adusă de pe Lună într-un recipient simplu, nesigilat și care a fost deschis în 2019. Echipa de cercetare de la ANGSA a studiat straturile de regolit și este nerăbdătoare să vadă ce conține partea inferioară.

Înainte ca echipa ARES să scoată mostra 73001, a făcut mai multe scanări la Institutul Jackson de Geoștiințe din cadrul Universității Texasului din Austin. S-a folosit tomografia computerizată cu raze X pentru obținerea unor imagini 3D de înaltă rezoluție a compusului din interiorul tubului.

Surpriza din interior

Analiza a vrut să diminueze riscurile unor surprize din interior, motiv pentru care prin această metodă a fost creată o „hartă” a interiorului recipientului. Înainte de marele eveniment din 21 și 22 martie, custodele mostrelor Apollo, Juliane Gross a efectuat o „alergare uscată” a procesului de extracție cu un miez simulat în cadrul laboratorului de la Johnson.

În cele din urmă simularea s-a dovedit a fi un succes. Procesul real este unul atât de complex și de sensibil, încât toate eforturile depuse pentru a fi totul perfect au meritat.

„Suntem primii oameni care au văzut acest regolit pentru prima dată”, a mai spus Gross. „Este unul dintre cele mai minunate lucruri din lume, mă simt ca un copil într-un magazin de dulciuri”. Programul Apollo a permis NASA să testeze mai multe metode de eșantionare despre care credeau că ar funcționa pe Lună, prin raportare la ceea ce au experimentat pe Pământ. Au continuat să perfecționeze acele metode cu fiecare misiune.

Diferența dintre mostrele terestre și cele lunare

„Diferențele dintre aceste două tipuri de mostre sunt foarte mari, așa că echipa Artemis a luat deja în considerare aceste aspecte atunci când au construit instrumentele”, a spus Ryan Zeigler și el un custode al acestor mostre. „Lucrurile nu au început o dată cu Apollo 11. Nu este ca și cum au început de la zero. Au început cu Apollo 17 și lucrurile au continuat de acolo spre Artemis”.

Și pentru că astronauții Artemis vor trece dincolo de ecuatorul lunar familiar spre Polul Sud, care uneori poate fi criogenic sau caracterizat de condiții cu temperaturi foarte reci și lumini dramatice, regolitul lunar oferă posibilități interesante de studiu.

„Polul Sud lunar este un loc perfect pentru acumulări ale unor depozite mari de ceea ce noi numim volatile, adică substanțe care se evaporă la temperaturi normale, cum ar fi apa înghețată sau dioxidul de carbon”, spune Lori Glaze, director al Diviziei de Științe Planetare de la NASA. „Aceste volatile ne pot oferi indicii despre locul de proveniență al apei în aceste părți ale Sistemului Solar – fie că este vorba de comete, asteroizi, vânturi solare sa altceva”.

Abordarea unor aspecte importante

În vreme pe mostrele Apollo au oferit mai multe informații despre satelitul natural al Pământului, noi mostre impecabile din locații exotice ale suprafeței și dedesubturilor regolitului lunar va ajuta agenția să înțeleagă mai bine rezervoarele volatile și evoluția geologică.

„Avem ocazia de a ne adresa unor aspecte cu adevărat importante legate de Lună prin extragerea informațiilor deținute de mostrele colectate de misiunea Apollo”, a spus Francis McCubbin, specialist din cadrul NASA. „Am păstrat aceste mostre pentru multă vreme, pentru ca cercetătorii din viitor să le poată analiza. Prin Artemis, sperăm să oferim aceeași posibilitate și pentru noile generații de cercetători”.

Vă mai recomandăm și:

Noua rachetă lunară de la NASA este atât de mare încât poate fi văzută din spațiu

Internet pe Lună? Un start-up spune că ar putea fi posibil până în 2024

În urmă cu 367 de ani a fost descoperită Titan, cea mai mare lună a lui Saturn

Airbus va construi nava care va aduce primele mostre de sol marțian pe Terra