Mostrele lunare colectate de misiunea Apollo 17 cu 50 de ani în urmă, deschise abia acum de NASA

Acum 50 de ani, astronauții uneia dintre misiunile Apollo ale NASA au umplut cu mostre niște tuburi de aproximativ 36 de centimetri, pe suprafața Lunii.

O dată ce tuburile au fost umplute cu roci și mostre de regolit lunar, astronauții – Eugene Cernan și Harrison „Jack” Schmitt – au vidat unul dintre recipiente, în vreme ce al doilea a fost umplut similar, fără însă a fi vidat. Apoi ambele au fost aduse pe Pământ, indică NPR.

• De ce creierul preferă să țină minte gândurile și experiențele negative?
• Cât de monogami sunt oamenii față de alte mamifere? Se pare că undeva între castori și…

În prezent, oamenii de știință de la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston se pregătesc să desigileze primul tub, care a rămas închis pentru ermetic în toată această perioadă, încă de pe vremea misiunii Apollo 17 din 1972 – ultimul moment în care oamenii au pus piciorul pe Lună.

Dar de ce a durat atât de mult?

În vremea aceea cercetătorii își puneau speranțele în tehnologiile viitorului, adică cele pe care le avem în prezent. „Agenția știa că știința și tehnologia vor evolua ceea ce va permite cercetătorilor să studieze materialul în feluri noi și diferite”, spune Lori Glaze, director al Diviziei Planetare a NASA.

Tubul care nu era vidat a fost deschis încă din 2019. Straturile de regolit lunar s-au păstrat, iar mostra a oferit noi informații despre alunecările de teren în zone lipsite de aer.

Pentru că mostra care va fi deschisă a fost vidată, ar putea conține ceva mai mult decât roci și sol și anume gaz. Tubul poate conține substanțe volatile, care se evaporă la temperaturi normale, cum ar fi gheața sau dioxidul de carbon. Materialele de la fundul tubului erau extrem de reci la vremea respectivă, când au fost colectate.

Potențiale descoperiri pot urma deschiderii tubului vidat

Cantitatea de gaze din aceste mostre este estimată a fi una mică, așa că specialiștii se folosesc de un dispozitiv special numit „colector”, creat de o echipă de la Universitatea Washington din St. Louis, pentru extragerea și colectarea gazelor.

Un alt instrument a fost dezvoltat de Agenția Spațială Europeană pentru penetrarea mostrei și captarea gazelor care scapă. Oamenii de știință au denumit instrumentul „deschizătorul de conserve Apollo”.

Procesul sensibil al deschiderii și captării a început, iar până aici totul bine. Sigiliul mostrei interioare a tubului pare să fie intactă. Acum este în derulare procesul de penetrare, folosindu-se „deschizătorul de conserve Apollo” pentru captarea oricăror gaze ar putea scăpa.

Dacă sunt gaze în mostră, cercetătorii se vor putea folosi de spectometria de masă modernă. Gazul ar putea fi de asemenea separat în mostre mai mici pentru alte cercetări. „Fiecare componentă gazoasă care este analizată poate ajuta la completarea imaginii de ansamblu al originii și evoluției volatilității lunare și din cadrul Sistemului Solar”, explică Francesca McDonald, cea care conduce proiectul Agenției Spațiale Europene.

Vă mai recomandăm și:

China ascunde adevărul cu privire la racheta care se va prăbuși pe Lună. Ce spun experții?

Un economist a stârnit un val de ironii după ce a propus că am putea vinde Luna

Roverul Yutu-2 al Chinei a descoperit „mărgele de sticlă” pe partea îndepărtată a Lunii

Stația Spațială Internațională se dezintegrează? Rusia a făcut publică o filmare cel puțin ciudată