Acarienii care se împerechează pe fețele noastre noaptea sunt amenințați cu dispariția

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Alunecând prin grăsime și protejați de porii noștri, Demodex folliculorum sunt acarienii care se împerechează pe fețele noastre; aceștia duc o viață secretă în pielea noastră, făcându-și apariția doar noaptea pentru a se împerechea pe frunte, nas și mameloane.

Dar oricât de reușite ar fi aceste întâlniri sexuale, zilele lor ca paraziți independenți pot fi numărate.

Primul studiu de secvențiere a genomului acestor acarieni pare să-i fi prins în procesul de tranziție la simbioți interni, depinzând în întregime de noi pentru a exista. În cele din urmă, acest proces ar putea duce la dispariția lor, scrie The Guardian.

Acarienii care se împerechează noaptea pe fețele noastre ne însoțesc încă de la naștere

Având o lungime de doar 0,3 milimetri, D. folliculorum sunt purtați de aproximativ 90% dintre oameni și sunt cel mai abundenți în lateralele nasului, în frunte, în canalul urechii și în mameloane. Ei duc o viață inofensivă, hrănindu-se cu sebumul secretat în mod natural de celulele din pori și probabil îi avem încă de la începutul vieții, fiind transferați de la mamele noastre în timpul nașterii sau alăptării.

„Asocierea îndelungată cu oamenii ar putea sugera că aceștia ar putea avea roluri benefice simple, dar importante, de exemplu, ajutând porii de pe fața noastră să nu se înfunde”, a spus dr. Henk Braig, de la Universitatea Bangor și Universitatea Națională din San Juan, din Argentina.

Pentru a înțelege mai bine această relație, Braig și colegii săi au secvențiat genomurile acarienilor D. folliculorum, colectați din nasul și fruntea unei persoane folosind un agent de îndepărtare a punctelor negre, fiecare eșantion având aproximativ 40 de acarieni.

O pierdere de gene

Descoperirile lor, publicate în Molecular Biology and Evolution, au dezvăluit că acarienii supraviețuiesc cu un număr minim de proteine, cel mai scăzut observat până acum la orice insectă, arahnidă sau crustacee.

Această pierdere a genelor suferită de acarienii care se împerechează noaptea pe fețele noastre a dus la o reducere extremă a numărului de celule la acarienii adulți, un potențial prim pas evolutiv în călătoria lor spre adoptarea unui stil de viață complet simbiotic în țesuturile noastre.

O adaptare ce ar putea duce la dispariție

Cu cât acești acarieni se adaptează mai mult la noi, cu atât este probabil să piardă mai multe gene, până când în cele din urmă pot deveni complet dependenți de noi. Și fără posibilitatea de a obține gene suplimentare de la acarieni mai puțin înrudiți (ei nu par să se transfere între oameni adulți în timpul contactului fizic apropiat), existența lor izolată și consangvinizarea rezultată ar fi putut, în cele din urmă, să-i fi pus acarieni pe drumul către o fundătură evolutivă și către o potențială extincție.

Dacă acest lucru se va întâmpla, ar putea fi o veste proastă și pentru noi. „Acești acarieni sunt asociați cu pielea sănătoasă, așa că, dacă îi pierdem, ne-am putea confrunta cu probleme de piele”, a declarat coautorul Dr. Alejandra Perotti, de la Universitatea din Reading, din Regatul Unit.

Vă recomandăm să citiți și:

Cadavrele a sute de pinguini mici și albaștri, descoperite pe țărmul din Noua Zeelandă. Ce i-a ucis?

Un arbore din Chile ar putea fi cel mai bătrân copac din lume

O nouă specie de alge a fost numită după poeta americană Amanda Gorman

Motivul surprinzător pentru care o broască în miniatură din Brazilia nu poate sări