Particulele radioactive din sedimentele Pacificului ar putea marca începutul unei noi epoci

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Antropocen este numele pe care unii oameni de știință îl dau epocii geologice actuale, marcată de momentul în care activitatea umană a început să aibă un impact semnificativ asupra geologiei și ecosistemelor Pământului, nu în ultimul rând prin schimbările climatice. Ce legătură au particulele radioactive din sedimentele Pacificului cu Antropocenul?

Oamenii de știință cred că au determinat cu exactitate începutul Antropocenului prin intermediul unor biomarkeri speciali: material radioactiv descoperit în sedimentele marine și coralii din nord-vestul Oceanului Pacific, în largul coastei Japoniei.

Acest material provine din testele atomice efectuate în regiune în anii 1950 și reprezintă o schimbare clară a mediului oceanic, scrie Science Alert.

Pe baza datelor colectate, echipa de cercetare propune că epoca antropocenului a început în 1954.

Particulele radioactive din sedimentele Pacificului ajută la definirea unei noi epoci geologice

„Sarcina noastră a fost să găsim indicii clare ale precipitațiilor radioactive din anii 1950 până în 1963, când testarea s-a oprit în mare parte. Am luat probe din zona golfului și există semnale clare ale plutoniului din astfel de precipitații”, spune Yusuke Yokoyama, de la Universitatea Tokyo, din Japonia.

„De asemenea, am colectat și schelete de corali de pe insula Ishigaki, la sud-vest de Okinawa, care conțineau precipitații radioactive. Comparând particulele radioactive din sedimentele Pacificului cu coralii, putem să datăm mai precis semnăturile pe care le vedem în sedimente”, a spus el.

Ceea ce face atât de dificilă colectarea acestor mostre este faptul că sedimentele pot fi dispersate pe o zonă largă și mutate foarte ușor de curenții oceanici și de alți factori. Acest lucru a însemnat că compararea sedimentelor cu coralii, care sunt ficși, a fost crucială.

La fel ca copacii, coralii au inele distincte care se corelează cu ani specifici de creștere. Deși nu le oferă oamenilor de știință atât de multe informații despre starea apei, ele sunt o bună completare a materialului sedimentar în ceea ce privește datarea.

Cum a fost studiat sedimentul?

A fost utilizată o varietate de tehnici de analiză chimică pentru a studia în detaliu feliile de sedimente prelevate, inclusiv spectrometria de masă accelerată (AMS), care aplică ioni accelerați pentru a identifica izotopii individuali din sediment.

„A fost o provocare să analizăm plutoniul din probele noastre deoarece în perioada în cauză trei tone de plutoniu au fost eliberate în mare și atmosferă, dar acele trei tone s-au dispersat în lung și lat. Așa că, de fapt, căutăm semnături incredibil de mici”, spune Yokoyama.

O nouă epocă geologică

În mod oficial, epoca geologică în care ne aflăm în prezent este Holocenul; a început cu aproximativ 11.700 de ani în urmă, iar oamenii de știință din numeroase domenii cred că schimbările majore pe care le-am văzut în ultimele decenii, în mare parte declanșate de oameni, trebuie să fie recunoscute.

În acest moment, nimeni nu poate decide cu adevărat când ar trebui să fie marcat începutul Antropocenului: poate odată cu revoluția industrială sau cu începerea creșterii emisiilor de carbon. Dar pentru oamenii de știință din spatele acestui nou studiu există un punct distinct în care începe această perioadă.

„Această activitate este importantă nu doar pentru a consolida definiția Antropocenului, ci și pentru că utilizarea cu succes a metodei noastre înseamnă că ar putea fi folosită și pentru a îmbunătăți modelele oceanice și climatice sau chiar pentru a ajuta la explorarea tsunami-urilor din trecut și a altor pericole geologice”, spune Yokoyama.

Cercetarea a fost publicată în Scientific Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

Erupția vulcanului din Tonga a cauzat o explozie atmosferică „fără precedent” în istoria modernă

Expunerea la incendiile de vegetație crește riscul de cancer

Cum influențează Luna temperatura de pe Pământ?

Alunecările de teren pot avea un impact major asupra topirii și mișcării ghețarilor